Președintele Republicii Moldova, Igor Dodon, îndată după Crăciunul pe stil vechi, s-a apucat să-i caute nod în papură Partidului Democrat. Într-un interviu pentru portalul Tribuna, a afirmat că în PDM ar exista niște iacobini care își propun cu tot dinadinsul să șantajeze Partidul Socialiștilor.

Dodon s-a luat de PDM

Dacă e să-i dăm crezare șefului statului, rebelii încearcă să preia controlul asupra fostei formațiuni de guvernământ pentru a trânti Guvernul Chicu. Totodată, el  lasă să se întrevadă că disidenții radicali formează un grup minuscul, iar cei mai mulți dintre deputații PDM s-ar opune unui atare  scenariu distructiv.

Dodon mai sugerează că răzvrătiții ar fi cu toții oamenii lui Plahotniuc. El speră însă că aceștia nu au sorți de izbândă. În opinia sa, PDM s-a antrenat într-un proces de reformare profundă și de aceea  nu-și dorește alegeri anticipate, întrucât ar „pierde cel puțin jumătate din reprezentanța sa parlamentară”.

Gestul președintelui este simptomatic. Nitam-nisam, nechemat, a intrat cu picioarele în bucătăria unei familii politice pe care a menajat-o de la instalarea guvernului Chicu încoace.

De ce și-a permis Dodon să scormonească în viața de partid a democraților? De ce aruncă pisica moartă în  ograda unei formațiuni politice de care depinde stabilitatea actualei puteri?

În mod normal, șeful statului n-ar trebui să se atingă de democrați. Și până acum chiar așa a procedat, evitând  să-i deranjeze în vreun fel.

Cum-necum, PDM a votat guvernul Chicu și, chit că rămâne în opoziție, deocamdată nu-i calcă pe socialiști pe bătătură, votându-le proiectele de legi în Parlament. Interesul lui Dodon era deci ca lucrurile să rămână așa cum sunt, nu să tensioneze relația cu partidul lui Pavel Filip.

Trebuia să se întâmple ceva din cale afară ca președintele socialist să zgândărească rănile netămăduite ale democraților. Șeful statului nu are o majoritate parlamentară, iar guvernul său de buzunar atârnă de-un fir de păr și depinde întru totul de bunăvoința PDM.

Așteaptă vântul în pânze

Este adevărat că democraților nu le convin alegerile anticipate, deoarece riscă să piardă teren, poate chiar să nu treacă pragul electoral. Ei au nevoie de răgaz pentru a-și linge rănile și a-și strânge rândurile. Asta-i obligă să stea cuminți deocamdată în banca lor. 

Dar tot atât de adevărat este faptul că în cazul unei conjuncturi politice favorabile PDM se poate suci. Dacă ar avea din nou vântul în pânze, Pavel Filip și compania nu ar ezita să iasă la rampă și să-i întoarcă spatele președintelui 

Dându-și seama de toate acestea, Dodon, începând cu luna noiembrie, s-a ținut departe de PDM. Nu l-a sâcâit la vârf și nu l-a hărțuit în teritoriu, după cum adesea s-a întâmplat înainte de votarea guvernului Chcu.

S-a atins o fază critică

Iată că acum  președintele brusc s-a luat de PDM, riscând să-l întărâte. Ce-o fi fost oare în mintea lui?

Părerea mea  este că așa-zisul guvern tehnocrat în frunte cu Ion Chicu atinge o fază critică la ora actuală. Stratagema vițelului blând care suge la două vaci pe care o adoptase din capul locului a eșuat.

Tentativa  de a-i sluji pe ruși pe banii României și UE a dat chix. Și Bucureștiul, și celelalte cancelarii din UE și-au dat seama de la bun început ce hram poartă noul cabinet, anunțând Chișinăul, prin gura ministrului român de Externe, Bogdan Aurescu, că administrația centrală nu va primi niciun sfanț, iar asistența financiară va fi direcționată direct către comunitățile locale.

Chiar în zilele în care Dodon felicita cetățenii cu ocazia Crăciunul pe stil vechi, premierul român Ludovic Orban  efectua o vizită de lucru la Bruxelles, unde le-a cerut oficialilor UE maximă circumspecție față de actuala  putere de la Chișinău. Potrivit lui, „tot ceea ce s-a întâmplat în Republica Moldova reprezintă o involuție”, iar în aceste condiții Guvernul Chicu nu poate fi considerat un „partener serios”.

S-a dezechilibrat „politica echilibrată”

La orizont se întrezărește o crâncenă izolare diplomatică a regimului Dodon care rămâne fără asistență externă și se poate baza exclusiv pe sprijinul politic al Kremlinului. Cum însă, vorba lui George Kentasistentul adjunct pentru Afaceri Europene și Eurasiatice al Secretarului de Stat american, Republica Moldova nu are hotar comun cu Rusia, drumul ei spre Est nu duce nicăieri.

Astfel, „politica echilibrată” a cabinetului personal al președintelui s-a dezechilibrat. Actuala guvernare deja se clatină, chiar dacă asta nu se vede cu ochiul liber.

Dodon a trimis niște săgeți în direcția PDM tocmai pentru a preveni o eventuală cădere a guvernului său. Deși Partidul Democrat rămâne în opoziție, faptul că actualul Executiv a ajuns la putere cu voturile sale devine tot mai toxic pentru formațiunea lui Pavel Filip.

Nu e de mirare că în aceste împrejurări democrații vor căuta să-și ia o distanță de precauție cât mai mare față de PSRM. Nu-i exclus ca treptat să prindă contur și dorința de a susține o moțiune de cenzură împotriva Guvernului Chicu.

Pune sare pe rană

Iată de ce Dodon se căznește să inducă ideea că cei care urmăresc debarcarea cabinetului în PDM ar fi „oamenii lui Plahotniuc” și adversarii reformei interne din partid. Președintele vrea să culpabilizeze astfel orice manifestare anti-PSRM din sânul opoziției democrate.

Înțelegând cât de obsedată rămâne Maia Sandu de fantoma „oligarhului rău”, șeful statului îi pune sare pe rană. El dorește ca PAS și PPDA să rămână suspicioase față de orice frondă antiguvernamentală în PDM pentru a exclude solidarizarea politică a celor trei entități politice în Parlament.

De acum încolo eliberarea Republicii  Moldova din noua captivitate rusească depinde în mare parte de realismul politic ai Maiei Sandu. De capacitatea acesteia de a înțelege că lupta ei cu Plahotniuc este de domeniul trecutului. Că statul altădată capturat de oligarh a fost azi, din punct de vedere politic, confiscat de Putin. Că vasalitatea față de Moscova este mult mai periculoasa decât dependența de un grup intern de plutocrați.

Proeuropenii declarați dispun în prezent de o majoritate confortabilă în Parlament. Ei au la dispoziție  puțin timp pentru a se descotorosi de guvernarea lui Dodon înainte de alegerile de la toamnă. O cooperare dintre blocul ACUM și PDM ar pune capăt revanșei ruse în Republica Moldova.

Un nou guvern fără oamenii Kremlinului ar crește șansa unui candidat proeuropean în scrutinul prezidențial. Maia Sandu și ceilalți lideri pro-occidentali vor comite o crimă împotriva interesului național dacă vor irosi iresponsabil posibilitatea de a scăpa Republica Moldova de controlul rusesc.