Săptămâna care a trecut ne-a mai gratificat cu un eveniment-bombă ! Din acele care eclipsează tot și astupă prin deflagrația sa orice altceva. Și, ca de obicei în spațiul nostru, întrebarea care se cuvine să ne-o punem, practic într-un regim de reflex condiționat, este: „Ce alt eveniment, cu adevărat important, trebuie să fie acoperit?”. Cred că v-ați dat deja seama că evenimentul-bombă sau fumigena la care mă refer este eliberarea lui Vlad Filat din detenție. Vom reveni imediat și la el, dar nu înainte de a pomeni despre altceva, căci, pe bune, nu-l pot trece cu vederea:

OVER-ROMÂNITATE Pe 1 Decembrie am sărbătorit Ziua Națională a României. Sărbătoare importantă și simbolică pentru toți românii, căci ea nu este doar despre Ziua Națională, ci comemorează Marea Unire de la 2018. În fine, nu am de gând să mă lansez în exces de patos pueril. Despre altceva voiam să zic: pe 1 decembrie tot newsfeed-ul de pe rețeaua de socializare pe care o folosim noi cel mai des s-a umplut de „tricolor”. Și-au afișat „românitatea” și și-au împodobit pozele de profil cu panglici și inimioare tricolore până și acei pe care-i consider rusofili convinși, antiunionişti, antiromâni chiar, persoane cu care am avut controverse diverse referitor la Unire sau românofilie... Asta cum? Nu vă este jenă, dragii mei? Nu vă stă în gât acea panglică comemorativă? Cum poți 364 de zile din an să aperi cu înverșunare, e doar un exemplu, o coaliție cu o forță politică vădit antiromânească, iar o zi, de circumstanță, să te declari român? Partea bună în toată această ipocrizie este tocmai „circumstanţa”. Dacă începe până şi glamourul moldovenesc să-şi anine tricoloare, înseamnă ca e bine. Ceea ce mă face să cred că Unirea este mult mai aproape decât am putea noi crede sau încearcă maintream-ul să ne convingă. Dacă toți acești „români de circumstanţă” ar fi mai puțin lași!.. De ce nu vă revendicați românitatea și la nivel politic? La nivel cotidian chiar? Cum de se face că tolerați indivizi care rup harta României în Parlament și ajung chiar vice-președinte al acestui for?...

Dar să vedeți că acei care vor sta în prima linie, alături de înalți oficiali, cu decorații și omagii oficiale, acei care-și vor atribui meritele și vor fi glorificați în ziua marelui eveniment istoric, tot mainstreamul de azi va fi. Vor asista cu toții la defileul gărzii militare cu ocazia Unirii. Căci nomenclatura este nemuritoare! E o lege a istoriei și asta... Nu-i exclus chiar să fie în rând cu Dodon în persoană. La fel precum erau cu toții prezenți la recepția de la Ambasada României ascultând ale sale felicitări pentru „fraţii români”. Ce frumoasă ar fi fost o ieşire colectivă de protest a „românilor” noştri la intrarea principalului românofob de pe glob la ceremonie! Dar cavelerismul romantic a ieşit demult din modă...

Acum să revenim și la acea fumigenă de proporții care ne-a orbit în această săptămâna:

FILATUL A IEŞIT DIN CAPTIVITATE Deci iată ce a însemnat de fapt „stat capturat”! Iată, deci, cum se scoate el din „captivitate”! De fapt, totul a căpătat o personificare și o explicație cât se poate de simplă! Glumesc desigur, dar cine poate astăzi veni cu argumente solide împotriva ipotezei că postul de prim-ministru a fost vândut pe eliberarea șefului de clan, din moment ce sunt făcute publice documente care atestă că fostul guvern este direct implicat în această „scoatere din captivitate”? Dacă e să ne aducem aminte de ceea ce ziceau mulți acum 5-6 ani că asistăm la o bătălie a două clanuri avându-i în primă line pe Plahotniuc și Filat (pesonaje, e deplină mea convingere, secundare), oare nu capătă totul sens și logică? Să nu uităm însă de un adevăr vechi de când hăul: când doi se bat al treilea câștigă! Această „bătălie” epică l-a întronat pe Dodon, o altă marionetă, mult mai periculoasă, căci ea e manipulată direct de Cremlin (și aici eu nu fac nicio descoperire, căci PSRM nu-și ascunde deloc „afilierea”).

Niciodată o forță politică nu a deținut o putere mai absolută în Republica Moldova totodată obţinând un scor atât de mic electoral! Comparația cu regimul lui Voronin ar ține (parțial ar ţine, căci ei nu aveau Primăria Chișinăului) doar până când nu ne aducem aminte că Voronin avea cum n-ai da 71 de mandate în Parlament! Iar la capitolul nocivitate nici nu poate exista comparație...

Despre eliberarea propriu-zisă iată ce aș mai dori să spun: argumentul precum că Filat a fost eliberat din cauza condițiilor rele de detenție nu ține. Cert, nimănui nu-i place să stea la pârnaie, însă marea majoritate a deținuților nu cred că beneficiază de condițiile în care era deținut Filat. Şi una e să-l eliberezi, iar alta e să-i întorci oficial „Ordinul Republicii” și... eligibilitatea! Adică, teoretic, Filat poate fi candidat la prezidențialele din 2020!

La o adică îmi este profund indiferent dacă stă ori nu în închisoare Filat. Și nici barem creștinește nu este să-i dorești cuiva să stea la răcoare. Încă atunci când a fost arestat am afirmat că un avocat profesionist îl scoate când vrea pe viciu de procedură. Eu l-aș condamna altfel: la munci de interes public, remunerat în mărimea unei pensii echivalente cu acele primite de 400.000 de pesionari care sunt sub limita sărăciei: 1400 de lei pe lună sau mai puțin. Să știe pe propria-i piele la ce i-a condamnat el și acei de alde dânsul pe cetățenii țării cu care s-a jucat în bumbi...

La fel precum a stat închis până acum, Filat putea să stea și mai departe, ori alte două-trei săptămâni până la acel verdict CEDO care chipurile trebuie să vină. Dar a fost nevoie să iasă anume acum. Și uite aici lucrurile devin cu adevărat grave, căci ajungem și la întrebarea de la început: Ce trebuie să ascundă eliberarea lui Filat? Ceva important de tot, pe măsura bombei mediatice declanșate!

AEROPORTURI PENTRU OAMENI VERZI O mică notă introductivă și factuală se impune (ca să nu fiu acuzat de exces de interpretare): acum câteva luni, în plină criză venezueleană, Rusia trimitea „consultanţi militari” (Numărul lor va rămâne un mister, dar cu certitudine e mai mare de 100. Alte surse vehiculau cifre de până la 400, dar acest lucru este mai puțin esențial pentru noi) pentru a-l apăra pe Maduro. Nu i-a teleportat, după cum vă dați bine seama, ci i-a transportat cu avionul. În Siria, teatrul unei intervenții masive militare rusești pentru a-l apăra pe Assad, rușii au o ditamai bază aeriană la Hmeimim (e drept că în Siria ei pot ajunge și pe mare, având și o bază navală la Tartus, doar că rușii nu au port-avioane funcționale și au nevoie de sol pentru a efectua lovituri aeriene). Mai recent, în Ucraina, cele mai crâncene bătălii au fost duse pentru stăpânirea aeroportului din Doneţk, iar luptele nu au scăzut din intensitate decât atunci când el a devenit impracticabil, totalmente distrus. O altă incursiune în istorie, mai adâncă: în 1968 invazia Cehoslovaciei nu a început cu tancurile. Pe 20 august, pe la 20:30, un comando compus din 30 de parașutiști sovietici, deghizați în civil, aterizau la aeroportul Prâhă-Ruzyně pentru a prelua controlul asupra lui. Peste cîteva ore, mai multe avioane Antonov 12 aduceau la Praga Divizia 103 Aeroportată, iar alte 6300 de tancuri sovietice invadau Cehoslovacia la sol...

Importanța unui punct de legătură aerian devine și mai evidentă în condițiile Moldovei, care nu are legătură terestră cu Rusia, chiar și luând în calcul armata din Transnistria. Îmi veți spune că și cele existente pot fi ușor invadate, dar fiți de acord: e mai ușor să aperi un aeroport decât trei, or pentru o invazie armată e suficient și unul singur. Vă recomand, pentru acei pe care eu nu-i pot convinge din varii motive, un interviu interesant la REL cu Dumitru Mînzărari.

Aceste discuții au început după ce actualul Prim-Ministru a anunțat că, chipurile, am avea nevoie de alte două aeroporturi, unul la Nord (la Bălți?) și altul la Sud (la Comrat?), ambele în teritorii potențial ostile Chișinăului. Concomitent, Dodon se întâlnește cu ambasadorul Rusiei pentru ca să discute despre împrumuturi pentru „investiţii în infrastructură” (aeroporturi?) și bagă Moldova în așa-numita Bancă Euro-Asiatică (mecanism de finanțare în afară de control occidental?). Cu alte cuvinte, vom împrumuta bani de la ruși pentru care vom plăti și dobândă, pentru a le construi lor, rușilor, piste pentru avioane? Celor care iar vor sări să mă acuze că m-aș fi „ţicnit” le voi aduce aminte de ceea ce scriam cu trei ani în urmă (știu că nu-i bine să fac trimiteri la propriile texte, dar asta e...) că să vedeți că problema „aeroportului” nu-i de azi.

16 ianuarie 2017: RUSIA VREA SĂ CONTROLEZE ŞI AEROPORTUL DE LA BĂLŢI Ani de zile Aeroportul de la Bălți nu a trebuit nimănui. Nici Chișinăului, nici Rusiei, nici Tiraspolului. Nimănui! Până când a apărut o petiție online militând pentru re-deschiderea lui. Nimic deosebit până aici: petiții există cu zecile… Numai că în cazul dat inițiatorul petiției a mers mai departe, a muncit serios și proiectul începea să devină promițător de avansat. Și uite aici s-au activat imediat separatiștii de la Tiraspol! Un oarecare Likiorov cumpără compania care ar gestiona proiectul investițional de la Bălți în cazul în care autoritățile moldovenești l-ar accepta. Vi-l prezint pe Likiorov: vicepreședinte al Congresului Comunităţilor ruse din RM, fost membru al mişcării „Ravnopravie”, adjunctul atamanului suprem al Uniunii trupelor de cazaci din Rusia și din străinătate, etc., etc. Eu sper ca așa-numiții investitori să înțeleagă că în această zonă nu există decizii pur economice! Le voi aduce aminte că tot ce se va face se va face pe banii lor, nu ai lui Likiorov. La urma-urmelor, Tiraspolul nu de Aeroport are nevoie și nici de profituri, ci de control asupra lui. Doar atât. [...]. Îmi voi permite să vă aduc aminte că celor care băteau alarma atunci când a fost vândută BEM rușilor de la VEB li se răspundea cu argumente similare: e doar o logică pur economică, proiect investițional, creare de locuri de muncă și alte prostii de acest gen.

Iar pe final vom mai spune doar atât: la Nord, Aeroportul de la Iaşi e la o distanţă de doar 70 km de Bălţi sau la 120 km de Drochia. Ce-i mai uşor şi mai ieftin? Să construieşti un nou aeroport, sau să facilitezi accesul la cele existente? Asta dacă „grija faţă de popor” este motivaţia principală, desigur.

VEŞTI DIN FRANŢA Două la număr, care tangențial (ori ba) ar trebui să ne intereseze. Franța a adăugat 4 țări în lista neagră a țărilor considerate „paradisuri fiscale”, care nu cooperează pentru combaterea fraudelor financiare. Printre ele se număra și Bahamas, loc foarte drag președintelui nostru Dodon. „Le Monde” ne mai anunță că au identificat 15 agenți diversioniști ruşi și locul de transit al lor în Franța. Unii dintre cei 15 agenți ai GRU au efectuat operațiuni în Marea Britanie, Bulgaria, Crimeea, Republica Moldova și Muntenegru. Iată eu sunt foarte curios să aflu detalii despre „operaţiunile” desfășurate la noi! Voi - nu? Ori şi francezii s-au „ţicnit”?

SCUMPUL NOSTRU În 2016 instituția prezidențială ne-a costat exorbitanta sumă de 17,48 mln. de lei. Un lux absolut nejustificat (părerea mea!). Dar iată că socialistul Dodon, mare luptător cu inegalitățile sociale și în strictă linie ideologică a stângii socialiste a venit şi a făcut dreptate! În 2020 instituția pe care o conduce va cheltui doar 35,26 mln. de lei!

Iar Cireşica de pe tort o voi trimite personal cetateanului român si deputatului in parlamentul Republicii Moldova, Lebedinschi. Dar îi voi trimite doar jumate, caci cealalta jumate – entitatii abstracte „statul român”. Cetateanul român Lebedinschi a votat impotriva limbii române in comisii parlamentare. Eu zic ca ar trebui sa i se retraga cetatenia pentru acte ostile statului român. Sa vedem ce va zice entitatea abstracta „statul român”!