Ne-am dumirit de ce avea nevoie Igor Dodon de un nou premier. “Tehnocrat”. Din propria curte. De guvernul consilierilor săi. De Guvernul Dodon. Care să întărească Regimul Dodon. Un președinte ostentativ pro-rus bine așezat, cu largul concurs al mezalianței de 5 luni cu ACUM, în postura de a acumula nestingherit puteri suplimentare, neconstituționale. Avea nevoie pentru că trebuia un premier să bată drumurile Moscovei după ce Dodon a făcut cărare la Kremlin după indicații și înapoi. Dacă tot avem în Republica Moldova un Președinte ostentativ pro-rus, de ce nu am avea și un guvern care face temeneli la unica putere care a salutat numirea sa în funcție?

Și pentru că trebuia să poarte un nume i s-a spus Chicu.

Și pentru că trebuia să poarte un nume i s-a spus Chicu. O alegere discutabilă, având în vedere dosarul de acțiuni și declarații ale actualului premier. Știu, e finanțist, va aduce bani din piatră seacă, de unde nu a strâns Maia Sandu și Guvernul său. Nu din împrumuturi. Știu eu? La cum au izbucnit marile afaceri și scheme în ultima vreme – alea subterane care golesc visteria statului și umplu alte buzunare - greu mi-e să cred că, peste noapte, mai poți să pui spiritul înapoi în lampa lui Aladin așa de ușor.

S-a dat liber la toate formulele de scutiri și avantaje personale pentru a evita sancționarea firmelor de casă, și nu cred că mai face cineva pași înapoi. Și aici criminalitatea organizată și marile scheme financiare au în spate, de cele mai multe ori, tot hoții în lege de pe la Moscova sau potentații regimului Dodon. Vine Fiscul să-i tundă sau vama să le ia taxe? Am văzut ce s-a întâmplat acum câteva zile cu bătaia la propriu a interlopilor cu autoritățile pentru că nu li se făcuse drum prin vamă, asigurat de vameși și polițiștii de frontieră.

Deci întrebarea principală este cine vorbește la Bruxelles, Washington sau București de astăzi. Sunt principalii parteneri economici și comerciali, iar drumul nu prea e presărat cu flori. Guvernul Dodon, Chicu și miniștri săi trebuie să livreze, să livreze repede, corect și deplin. Condiționat. Reforme, angajamente, realizări. Și pentru parteneri, și pentru propria populație. Da, a anunțat reluarea proiectelor sociale ale PDM, întrerupte de guvernul Maia Sandu din lipsă de fonduri(dar și din principiu). Ba a mai și plusat. Dar cu ce bani?

Vești bune și vești proaste: responsabilități și costuri pentru Igor Dodon

Noua postură a lui Igor Dodon vine cu costuri multiple. Mai întâi, nu sunt foarte convins că patronii săi de la Moscova sunt foarte fericiți de evoluțiile actuale și de faptul că nu a păstrat în vitrină măcar o parte din pro-europeni la Guvernare. Campania electorală și preluarea Chișinăului a costat mult, foarte mult, nemăsurat de mult, unii ar spune că s-a aruncat de-a dreptul cu bani pe fereastră și că nu merită neapărat fotoliul de primar al capitalei aceste investiții. Și nu s-a făcut din banii de acasă ai lui Dodon. Consolidarea puterii e evidentă, dar și centralizarea ei, și preluarea controlului general creează probleme majore.

Mai întâi, Moscova e cea care intră acum sub presiune să scoată bani să-și susțină pupilul de la Chișinău. Bani, avantaje, prețuri mici la gaz(pe unde le aduc? Acordul de tranzit cu Ucraina e în suspensie, neclar și nesigur). Deschiderea pieții ruse pentru produsele agricole. Dacă nu, costurile se multiplică direct în curte la Dodon.

În al doilea rând, Dodon a devenit țintă. E cel mai nou deținător al puterii depline, e cel care catalizează toate așteptările și responsabilitățile pentru tot ceea ce se întâmplă la Chișinău (poate chiar speranțele unora mai naivi) însă cu cât sunt mai mari, cu atât dezamăgirea care vine e mai importantă. Deci nu atât Guvernul de „independenți” ai lui Chicu, mai exact guvernul consilierilor săi trebuie să livreze, cât Dodon însuși.

Mai mult, prin dispariția lui Plahotniuc și Șor, prin retragerea din prim plan a Maiei Sandu și a lui Andrei Năstase, prin dependența de PDM la vot – chiar și numai a unei părți a grupului care trage spre stânga – Igor Dodon a devenit cel mai urât dintre pământeni la Chișinău. El e portretul pe care se scuipă începând de săptămâna trecută. Aici îți verși năduful și lui îi impuți totul. El e vinovatul de serviciu, mai nou. Și nu e simplu să te menții în postura aceasta. Îți trebuie nervi de fier și multe resurse interne ca să reziști la valul de înjurături printre dinți al propriului popor.

Mai că aș paria că suma vulnerabiltăților și a problemelor lui Dodon îl condamnă la ieșirea din arenă mai repede decât și-ar dori. De ce ar paria Rusia pe un cal ce ar putea să șchiopăteze rău până la alegeri, în noiembrie? Înregistrarea cu delcarația privind banii primiți de la Moscova există, iar acum se poate degaja o majoritate care să dorească totuși să-l ancheteze pentru această ilegalitate flagrantă. De ce nu ar căuta Rusia un om mult mai echilibrat, mai scuturat, mai puțin ostentativ pro-rus și mai acceptabil Occidentului?

Totuși, cineva trebuie să plătească. Și nu puțin. Iar nemulțumirea pentru schimbarea de guvern a fost subapreciată. Și aceasta produce costuri importante. Important e cum spuneam și altădată, cine vine în postura noului erou și stăpân la Chișinău. Pentru cine s-a plămădit Regimul Dodon, pentru cine a adunat avantaje, privilegii și putere actualul Președinte și PSRM?

Lecțiile învățate și costurile împărtășite: ACUM

Cred că e o perioadă de reflecție și pentru ACUM, și pentru abordările sale în politică și guvernare. Iată cum s-a pierdut, meteoric, o generație de lideri. Andrei Năstase, din mare protestatar a ajuns ministru de Interne – cu probleme și vulnerabilități enorme adăugate, vezi zvonurile și chiar afirmațiile directe ale unora care au plătit măcar să fie lăsați în pace – după care azi este un simplu șef de grup de consilieri locali PPDA în Consiliul Local Chișinău. Partidul i l-a oferit pe tavă lui Igor Munteanu, care nu va aștepta mult să-și afirme ambițiile și dorința de a -și impune propria viziune și perspectivă. Și nu-i rău acest lucru, fiind vorba despre un personaj politic mai proaspăt dar mult mai sofisticat.

În rest, Maia Sandu rămâne deținătoarea incontestabilă a unui bagaj de încredere relevant. Căderea guvernului ajută și la maturizare politică, și la părăsirea unor poziții mult prea rigide, și la deschiderea dialogului pe tot spectrul politic, în perspectiva alegerilor prezidențiale care vin. Cred că lecția lui Năstase la Primăria Chișinău, când s-a încăpățânat să nu vorbească și să nu negocieze cu nimeni, a fost bine asumată. Oricum, potențialul PAS și încrederea în Maia Sandu îi permite Albei ca Zăpada de la Chișinău să spere că are încă detentă și poate coagula speranțe, chiar dacă ieșirea de la Guvernare, fie și pe calul mare al reformei în justiție, o marchează și pe ea în încrederea publică.

Însă diferențele de scoruri între PAS și PPDA au obligat această separare amiabilă inclusiv în perspectiva unei re-energizări și schimbări la vârful PPDA. Candidatura prezidențială e la orizont și ea poate coagula și crea o motivație relevantă de regrupare a trupelor. Mai există niște posturi în Parlament, un tip de influență care poate crește relevant dacă barierele și mirosul neplăcut pot fi tolerate de mult prea verticalii și moralii actori din PAS, ce ar putea reveni la nota de realism, pragmatism și tăbăcire pe care o reclamă lupta politică reală din Republica Moldova. Așa și-ar putea maximiza șansele.

Să așteptăm pentru că, așa cum o spun sondajele azi, deși cea mai mare nemulțumire și mâhnire rămâne a votanților dreptei, ei încă votează și nu prea au ce alege. Doar să existe deschidere și spre unioniști, și spre centru dreapta oricum s-a contura el, și spre noua formulă de structură a partidului lui Andrei Năstase, care trebuie lăsat să-și facă singur deconturile, fără ingerință externă. O reașezare necesară la Chișinău, fără iluzii și fără visele stârnite de mult prea desele întâlniri la vârf de prin lume. Politica de la Chișinău se face pe Bâc, nicidecum la telefon cu Berlinul și Bruellesul; mai mult, se face în teritoriu, în zonele profunde ale unui stat complet necunoscut încă sociologilor și strategilor politici, darămite politicienilor de pe scenă.