Acest text era zămislit înainte de răsturnarea guvernului Sandu și nu era prevăzut drept comentariu al săptămânii. E oarecum jenant să scrii un articol în care să afirmi inevitabilitatea și ireversibilitatea unor evenimente sau fenomene exact după ce ele chiar se întâmplă… E și ridicol în acelaşi timp, căci seamănă cu idiotul satului care, după ce se întâmplă o catastrofă, țopăie excitat printre mulțimea adunată strigând: „Eu am știut! Eu am știut!”. Dar pentru a ieși cumva din rândul nebunilor vă voi trimite spre un text nu chiar vechi în care am explicat necesitatea absolută pentru popoare precum al nostru de a-și edifica „tabu”-uri care nu pot fi transgresate nici într-un caz.

Guvernul Maia Sandu nu a căzut din cauza pretinsului conflict despre „reforma justiţiei”. El a căzut fiindcă trebuia să cadă. Atunci când îți întinzi gâtişorul pe trunchiul gâdelui este oarecum straniu să te miri că l-a tăiat securea.

Noul guvern a şi fost ales, votat operativ şi fără mare stres. Operativitate de invidiat! În câteva ore au fost găsiți toți miniștrii, întocmit programul de guvernare, propus deputaților care l-au citit și nu au avut nicio obiecție sau întrebare...

PSRM are un singur obiectiv: să nu lase R. Moldova să se apropie de UE și s-o păstreze în sfera de influență a Rusiei. Atât. Aici nu există variații și nici nuanțe. În schimb, paleta mijloacelor pentru a atinge scopul respectiv este infinită! Dacă la un moment dat pentru a atinge scopul suprem va fi necesar ca toți (!) moldovenii să devină români – PSRM va deveni cel mai român partid din Univers!

Căderea guvernului nu este una întâmplătoare. Ea apare drept una perfect firească, deși cu același succes Guvernul putea continua. În principiu, PSRM avea și așa suficiente pârghii pentru a zdruncina politicile pro-europene ale Moldovei. Dar Guvernul a fost demis. Aşa a vrut Cremlinul, pe semne. Cel mai probabil cauzele acestui moft trebuie căutate în evoluția evenimentelor și situației din regiune în general: poate alegerile din România?

Ori să se fi speriat cu adevărat PSRM de noul PG, subordonat totalmente ACUM-iştilor? Potențial, un PG ostil ar fi putut să le provoace destule bătăi de cap socialiștilor, la fel precum un PG subordonat socialiștilor ar putea să le producă suficiente necazuri celor de la ACUM. Dar bătălia pentru PG este un chițibuș prea puțin important. Căderea acestui guvern se înscrie perfect în trendul continuu al acaparării instituțiilor de către putinişti în R. Moldova.

În iunie 2019 într-un pamflet (recomandări pentru partidele politice) scriam următoarele: „Pregătiți-vă un scenariu frumos de victimizare: ați vrut bine țării (exemplificați prin toate măsurile populuste, vezi mai sus), dar am fost trădați! „Statul capturat” poate funcționa și mai departe.” Mă adresam celor de la ACUM.

Pavel Filip de la tribuna Parlamentului a afirmat că ACUM a ales deliberat confruntarea și că aceștia și-ar fi dorit să pice Guvernul anume acum, pentru a nu pierde din șanse pentru următoarele scrutine. În principiu, e o ipoteză sprijinită de destule argumente: localele au demonstrat că procesul de acaparare a bazei piramidei PD-ului de către socialiști încă e în fază incipientă: au căzut municipiile cele mai mari, au căzut jumătate din centrele raionale, dar talpa încă mai rezistă... PDM, față de 2015, a pierdut doar vreo 20 de primării. PSRM încă nu deține puterea absolută, precum o deținea PCRM pe timpuri (de altfel, nici PDM, în pofida celor vehiculate, nu a avut vreo dată acoperirea comuniștilor). Socialiştii nu pot încă declanșa alegeri anticipate, iar pentru a alege guvernul au nevoie de voturile PDM. ACUM Are doar un singur atu elctoral: „statul capturat”. Iar pentru a-l folosi ei nu puteau ramâne la guvernare. Dar toate astea sunt speculaţii. Nu-i exclus ca ei, elementar, să se fi crezut mari şi tari, stăpâni desăvârşiţi pe situaţie. Ceea ce a fost departe de adevar, iar Putin le-a demonstrat-o cu uşurinţă.

Iar ca să punem capacul peste principalul eveniment al săptămânii de a trecut vom menţiona câteva lucruri:

  1. Totul până la urmă s-a adeverit a fi doar geopolitică şi nimic altceva decât geopolitică.
  2. PSRM, cu concursul celor de la ACUM, deține o putere absolută în țară, la care PDM nici nu a visat! Altfel spus, Republica Moldova e din nou gubernie rusească.
  3. Este ridicol și absolut idiot discursul celor de la ACUM astăzi. Ei, și doar ei! sunt responsabili de situația în care ne-au aruncat. Cu secera și ciocanul nu se face coaliție! Niciodată, nicicum și în niciun fel de condiții! Transgresarea tabu-urilor se pedepsește dur!
  4. Am ascultat ședința Parlamentului: ce jalnic spectacol! E mai ușor să-i numeri pe acei care au avut un discurs cât de cât sănătos, demn de Parlament (indiferent de platformă şi opinie): Ţâcu, Filip... și miniștrii guvernului demis (în afară de Maia Sandu). În rest: e o catastrofă. Inclusiv deputații blocului ACUM... Țara care are asemenea parlamentari nu merită să existe!
  5. Fără sprijin notoriu din exterior (financiar, în primul rând) ACUM este o forță politică moartă și nu poate avea altă soartă decât PPCD-ul lui Roșca. Rămâne de văzut dacă Cremlinul va miza în continuare pe ei (dar nu cred) sau va contribui la crearea altei forțe pe sectorul centru-dreapta.
  6. Ţâcu a avut perfectă dreptate atunci când a anunţat de la tribuna Parlamentului: nu există altă speranţă pentru populaţia actualei Republici Moldova decât Unirea. Restul sunt prostii şi visuri deşarte. Şi asta nu-i ideologie, nu-i naţionalism, nu-i românism, nu-i niciun „ism” şi nicio „ie” de nicio formă: e statistică şi matematică. Algebră pentru clasele primare.

DIXIT!

Noapte bună!