În istoria celor 25 de milioane de dolari recompensă pentru identificarea și capturarea/sinuciderea lui Al Baghdadi, liderul ISIS/Daesh autointitulat Stata Islamic, o figură publică joacă un rol marcant: generalul kurd Mazloum Abdi, șeful SDF, Forțele Democratice Siriene, majoritar kurde din nord-estul Siriei. Din păcate, el se află pe lista turcă a teroriștilor PKK și pe lista roșie a Interpol pentru a fi capturat și predat-extrădat Turciei. De aici până la cea mai complicată relație de parteneriat și trădare între SUA lui Trump și kurzii sirieni nu a fost decât un pas, încheiat cu preeminența relației cu aliatul turc din NATO și cu salvarea kurzilor dar dincolo de zona de Securitate, la 30 km de frontiera siriano-turcă, concedată Turciei în Nordul Siriei.

Afacerea capturării lui Al Baghdadi începută în Turcia 

Potrivit datelor venite din Turcia, afacerea al Baghdadi a început, de fapt, în februarie 2018, când turcii l-au capturat pe Ismael al Ethawi, unul din apropiații lui Baghdadi. Acesta a fost dat către autoritățile irakiene care, într-un format alături de CIA, l-au audiat și au scos de la el identitățile unui cerc mai larg și mai mare de apropiați ai lui Al Baghdadi, arestați ulterior unul câte unul și interogați.

De aici a fost conturat modul de lucru și activitățile lui Al Baghdadi precum și cum procedează pentru a evita să fie detectat de SYGINT, componenta care vizează signal intelligence și se referă la comunicațiile electronice, inclusiv cele pe internet. De aici au intrat pe fir forțele kurde siriene din SDF, Forțele Democrațice Siriene, care au desfășurat o rețea de informatori, sub coordonarea CIA, agenți umani care au avut sarcina să-l localizeze pe al Baghdadi. Această rețea a reușit să-l găsească pe cel mai căutat terorist al momentului, șeful Daesh autointitulat Stat Islamic, al Baghdadi, în mai 2019.

Aici a fost rolul relevant al generalului Mazloum Abdi, șeful SDF, al kurzilor sirieni și a structurii lor de intelligence, care a reușit, în timp, să identifice casa în care stătea al Baghdadi și mai ales să introducă un informator în interior. Acesta a putut furniza detalii relevante despre proprietate, modul de apărare, detaliile fizice ale spațiului în care se afla al Baghdadi cu familia.

Celula de intelligence care-l controla și coordona pe informator aparținea SDF și, datorită valorii țintei, a livrat informațiile către CIA și informațiile produse de kurzi au fost critice pentru planificarea atacului asupra locației în care se afla al Baghdadi și pentru succesul misiunii, mai ales fără victime din partea forțelor speciale americane care au intervenit, deși au fost întâmpinate cu foc și rezistență eliminate extrem de rapid. Potrivit generalului kurd, informatorul era unul dintre cei doi bărbați adulți reținut de către forțele speciale și evacuat imediat după îndeplinirea misiunii.

Nu a fost singurul atac atunci. Dacă la 26 octombrie a fost eliminat al Baghdadi, la 29 octombrie, tot cu ajutorul intelligence-ului kurd din SDF, a fost eliminat și succesorul său, Abu Hesen al Mouhjir, într-un asalt coordonat de comandourile SDF și de US Delta Force. Cum al Mouhjir nu era atât de mediatizat, această parte a colaborării cu kurzii nu a fost cunoscută. Așa s-a construit imaginea de erou a lui Mazloum Abdi.

În istoria celor 25 de milioane de dolari recompensă pentru identificarea și capturarea/sinuciderea lui Al Baghdadi, liderul ISIS/Daesh autointitulat Stata Islamic, o figură publică joacă un rol marcant: generalul kurd Mazloum Abdi, șeful SDF, Forțele Democratice Siriene, majoritar kurde din nord-estul Siriei. Din păcate, el se află pe lista turcă a teroriștilor PKK și pe lista roșie a Interpol pentru a fi capturat și predat-extrădat Turciei. De aici până la cea mai complicată relație de parteneriat și trădare între SUA lui Trump și kurzii sirieni nu a fost decât un pas, încheiat cu preeminența relației cu aliatul turc din NATO și cu salvarea kurzilor dar dincolo de zona de Securitate, la 30 km de frontiera siriano-turcă, concedată Turciei în Nordul Siriei.

Afacerea capturării lui Al Baghdadi începută în Turcia

Potrivit datelor venite din Turcia, afacerea al Baghdadi a început, de fapt, în februarie 2018, când turcii l-au capturat pe Ismael al Ethawi, unul din apropiații lui Baghdadi. Acesta a fost dat către autoritățile irakiene care, într-un format alături de CIA, l-au audiat și au scos de la el identitățile unui cerc mai larg și mai mare de apropiați ai lui Al Baghdadi, arestați ulterior unul câte unul și interogați.

De aici a fost conturat modul de lucru și activitățile lui Al Baghdadi precum și cum procedează pentru a evita să fie detectat de SYGINT, componenta care vizează signal intelligence și se referă la comunicațiile electronice, inclusiv cele pe internet. De aici au intrat pe fir forțele kurde siriene din SDF, Forțele Democrațice Siriene, care au desfășurat o rețea de informatori, sub coordonarea CIA, agenți umani care au avut sarcina să-l localizeze pe al Baghdadi. Această rețea a reușit să-l găsească pe cel mai căutat terorist al momentului, șeful Daesh autointitulat Stat Islamic, al Baghdadi, în mai 2019.

Aici a fost rolul relevant al generalului Mazloum Abdi, șeful SDF, al kurzilor sirieni și a structurii lor de intelligence, care a reușit, în timp, să identifice casa în care stătea al Baghdadi și mai ales să introducă un informator în interior. Acesta a putut furniza detalii relevante despre proprietate, modul de apărare, detaliile fizice ale spațiului în care se afla al Baghdadi cu familia.

Celula de intelligence care-l controla și coordona pe informator aparținea SDF și, datorită valorii țintei, a livrat informațiile către CIA și informațiile produse de kurzi au fost critice pentru planificarea atacului asupra locației în care se afla al Baghdadi și pentru succesul misiunii, mai ales fără victime din partea forțelor speciale americane care au intervenit, deși au fost întâmpinate cu foc și rezistență eliminate extrem de rapid. Potrivit generalului kurd, informatorul era unul dintre cei doi bărbați adulți reținut de către forțele speciale și evacuat imediat după îndeplinirea misiunii.

Nu a fost singurul atac atunci. Dacă la 26 octombrie a fost eliminat al Baghdadi, la 29 octombrie, tot cu ajutorul intelligence-ului kurd din SDF, a fost eliminat și succesorul său, Abu Hesen al Mouhjir, într-un asalt coordonat de comandourile SDF și de US Delta Force. Cum al Mouhjir nu era atât de mediatizat, această parte a colaborării cu kurzii nu a fost cunoscută. Așa s-a construit imaginea de erou a lui Mazloum Abdi.

Terorist sau erou anti-ISIS? Opțiunea Turciei

Colaborarea între SDF-ul lui Mazloum și Forțele pentru operațiuni speciale ale SUA datează de mai multă vreme, și a început la apărarea orașului Kobane din Siria în fața ISIS, în 2014, acolo unde au participat în mod special forțele speciale kurde irakiene antrenate tot de CIA și cu sprijinul forțelor aeriene americane care au asigurat sprijinul aerian - Joint Tactical Air Control (JTAC). De atunci datează și modul de lucru, și creșterea încrederii, și protecția reciprocă a forțelor kurde și a celor speciale americane până la retragerea anunțată la cererea Turciei.

Președintele Donald Trump a vrut să echilibreze decizia sa de ieșire din Siria și abandonarea kurzilor printr-o mișcare de PR de primă importanță, aducându-l pe generalul Mazloum Abdi la Casa Albă. Întâlnirea și prezentarea publică a eroului care a dus la arestarea lui Al Baghdadi alături de președinte ar fi și o formă de reparație pentru kurzi și SDF și ar reprezenta și o recompensă pentru acțiunea intelligence-ului kurd. Senatorul Lindsay Graham, principalul susținător al kurzilor și al acestei relații a cerut deja viza pentru generalul Mazloum la Departamentul de Stat pentru ca să poată zbura în SUA.

Marea problemă este că Turcia l-a introdus pe generalul kurd pe lista teroriștilor, lista roșie a Interpol, ca representant al PKK, partidul Muncitorilor din Kurdistan, pentru multiple crime și atacuri organizate în Turcia. Cum PKK este pe lista organizațiilor teroriste din SUA, legea nu permite nu numai aducerea lui Mazloum Abdi în SUA, ci nici măcar finanțarea, echiparea cu armament și antrenarea acestor trupe din SDF. Firește că aici intervine ambiguitatea și diferența de abordare între Turcia și SUA, Ankara considerând că forțele de auto-apărare kurde din Siria, YPG/PYD sunt tot PKK, organizația teroristă în Turcia, Europa, SUA.

Supărarea Ankarei și tensiunile explosive turco-americane

Povestea romanțată a tensiunilor turco-americane a vizat elemente ce nu au nici o legătură cu realitatea din teren, care este mult mai complex. Nu s-a pus problema niciodată ca tensiunile să ducă la rupturi în sânul NATO, cum a sugerat neinspirat într-un recent interviu Emmanuel Macron, nici la deșirarea relației strategice turco-americane, mult mai importantă decât cea aparentă, între cele două cele mai mari armate ale NATO și găzduirea în Turcia a bazei strategice de la Incirlic, a unor presupune capabilități nucleare sau a radarului pereche pentru scutul anti-rachetă cu interceptoarele de la Deveselu.

Astfel, Turcia a fost de acord să permit traversarea teritoriului său, fără arme, de către trupele kurde din autonomia din Nord-Vestul Irakului. Asta pentru a interveni, în 2014, la Kobane, în Siria și a bloca preluarea orașului de către Daesh, autointitulat Stat Islamic, pe cai mari la acea vreme și cu un teritoriu controlat cât Marea Britanie. Apoi cooperarea americanlor cu SDF, Forțele Democratice Siriene, majoritar kurde, a fost înțeleasă de către Ankara care a permis inclusiv antrenarea și dotarea cu armament – inclusiv vedere nocturnă sau arme de asalt M4 americane. La început 50 de oameni, apoi 300 de specialiști americani în antrenarea forțelor speciale kurde din regiune. Turcia a avut toată deschiderea unui aliat loial în NATO, ceea ce i-a permis, mai târziu, să recurgă la acest statut pentru a reclama un tratament în oglindă din partea SUA.

Turcia a fost invitată și a supervizat operațiunea de la Kobane, apoi a acceptat înarmarea kurzilor sirieni cu condiția ca aceste arme să fie urmărite și recuperate de către americani la sfârșitul operațiunii. Ankara a acceptat și necesitatea alianței cu SDF, PYD/YPG pentru că nu dorea să suplinească cu soldați turci carnea de tun a luptei cu teroriștii Daesh/ISIS. Însă chiar dacă au fost lăsați americanii să găsească căile legale de ocolire a controlului și legislației restrictive pentru a furniza arme unei organizații recunoscute drept teroriste, ținând de PKK, momentul în care SUA a refuzat sau a nuanțat măcar dorința de a recupera armele de la kurzi a sunat alarma la Ankara și în cabinetul lui Erdogan.

Dar punctul de vârf care a inflamat definitiv relația a apărut în mai 2016, când kurzii și-au proclamat propriul stat/autonomie în Siria, Rojava, atunci când Erdogan a condamnat și această proclamare a unui stat autonom kurd la frontiera a kurdă și relația militară SUA-SDF/PYD/YPG. Și presiunea turcă, și recursul la acordurile anterioare de aliat loial, și statutul curent de membru NATO a făcut ca Donald Trump să ia decizia retragerii trupelor americane, acceptării zonei tampon la frontiera de sud a Turciei și acceptarea operațiunii turce, însă blocată la nivelul evitării confruntării cu kurzii, care au fost mutați 30 km mai în sud. Deci afacerea nu a fost o ceartă între Erdogan și Trump, cu personalități excesiv de voluntare și explozive, ci a avut la bază decizii ale administrației Obama și angajamente americane care nu au mai fost respectate până la capăt și care au oripilat Turcia, situată în postura de a pierde fundamental seuritatea la sud, chiar în zona sa kurdă.

Luptător pentru independența kurdă sau ucigaș terorist îpotriva civililor și militarilor turci?

În cazul lui Mazloum Abdi, Turcia a pus la dispoziția Interpol, la momentul înscrierii sale în lista roșie, date despre activitățile sale în PKK. Dușman de moarte al turcilor și inamic declarat, Abdi, pe numele său real Ferhad Abdi Şahin, a participat la atacurile PKK asupra satelor turce și posturile militare din regiunea kurdă din sud-estul Turciei în anii 90, soldate cu moartea a zeci de civili și militari turci. Apoi a fost unul dintre cei mai eficienți colectori de bani pentru PKK în Europa.

Mazloum a revenit în Nordul Irakului, în zona kurdă, în calitate de comandant al operațiunilor speciale ale forțelor PKK responsabile, și ele, de zeci de atacuri care au țintit comunități și posture militare în interiorul Turciei. În 2011, Turcia a notificat Interpolul și Mazloum Abdi a intrat pe lista roșie a teroriștilor de top căutați. Mazloum a revenit în Siria ca șef al Forțelor de auto-apărare YPG în 2013 și de atunci a organizat întreaga autoapărare kurdă.

Deci venirea lui Mazloum Abdi în SUA ar crea un nou scandal cu Turcia, care a cerut deja arestarea și predarea sa către Ankara. Pe de altă parte, Președintele Donald Trump pierde o bună oportuntate de imagine cu impact relevant și o formulă de decontare admisibilă a problemelor cu kurzii, respectiv a semnalului abandonării partenerilor de luptă kurzi în Siria în mâinile lui Al Assad și al rușilor. Nu-i vorba că încă sunt discuții asupra credibilității datelor și probelor turcilor și acuzațiilor la adresa lui Mazloum Abdi, pe care unii îl izolează față de PKK și îl plasează, oricum, ca un erou al luptei pentru independență a kurzilor.