Au trecut și alegerile locale. Cum așteptam, din rău în mai rău, cu înfrângeri, cu costuri, cu răni și cicatrici. Dar vremea lamentărilor și a căutării vinovaților e încă departe. Vor veni și deconturile, cu certitudine, mai ales prin prisma eforturilor pro-rușilor de a lua o halcă de Guvern, de a mai trage o bucată de putere, cea juridică, de a împinge mai în afară pro-europenii și a-i păstra și mai mult de decor, în vitrină, pentru a mai lua bani europeni. Nu e timp de stat, e timpul acțiunii.

Mai întâi, trebuie să tragem învățăminte din lecțiile alegerilor locale, mai ales prin prisma strategiilor ce le-au precedat. Ignorarea geopoliticii – a se citi a orientării strategice pro-europene și pro-românești a Republicii Moldova – efortul de construire a unei iluzorii națiuni civice moldovenești, abandonarea unor pârghii de putere executivă către Președintele Dodon – care nu are decât atribute constituționale de reprezentare, toate au dus la acest eșec de magnitudini catastrofale: pierderea în premieră a Chișinăului la ruși și pro-ruși.

Și nu e vorba despre problema unui primar de această natură, precedente există. În România este chiar un președinte etnic german, care e mai român decât mulți românii. E vorba despre gândirea din spatele acestei victorii, și de schimbările pe care le presupune: montarea de statui ale lui Lenin, Stalin și Putin peste tot prin oraș, dacă nu în inimile și mințile chișinăuenilor, îngroparea simbolisticii naționale românești și distrugerea a ceea ce a mai rămas din cultura și spiritualitatea românească la Chișinău și în Republica Moldova. Și aici nici măcar Ion Ceban și dorințele sale nu contează, cât timp Igor Dodon își continuă temenelile lingușitoare la Kremlin și promisiunile de aducere în genunchi a Republicii Moldova în orbita Moscovei, în noul imperiu post-sovietic construit de Putin.

Acum e timpul acțiunii! Și e un imperativ național ca Ion Ceban să fie îndiguit, constrâns, limitat și controlat strict de către un Consiliu Municipal pro-european și românesc. Care să reunească toate forțele politice pro-occidentale de la Chișinău. Care să-i ia atribuțiile executive discreționare și să-l aducă la controlul Consiliului Municipal la fiecare pas pe care vrea să-l facă în direcția greșită. Să-i anuleze orice decizie care e contrară filonului cultural și național românesc.

Lecția Marii Coaliții cu Rusia din inima, mintea și buzunarul lui Dodon trebuie să fie învățătură de minte și pentru alte formule de coaliție prin raioane și prin diferite orașe. Dacă faci asemenea alianțe, dacă dai un deget, socialiștii pro-ruși îți iau toată mâna! Adică preiau atribuții, pârghii de putere și după aceea te împing în afara coaliției mizând pe avantajele puterii noi achiziționate cu sprijinul pro-europenilor creduli și naivi.

Deci în raioane, în orașe, în consilii, peste tot trebuie încercate coaliții care să evite acordarea oricărei pârghii de putere către pro-ruși. Dacă nu, riscul e să-ți preia întreaga Republica Moldova de sub nas. Și să o federalizeze fără de nume și fără a o spune și a o recunoaște cu Transnistria, cu drept de veto la politicile de natură strategică, o transnistrizare care să rusifice întreaga Republica Moldova și să o lege la capătul garniturii de tren cu comanda la Moscova. Să rupă definitiv orice legătură cu Europa și România de peste Prut.

Există și vești bune. Din datele mele de la această oră, în funcție de primării și voturile la consiliile raionale, PSRM nu a reușit să treacă de 40%. Deci, în ciuda indicațiilor sondajelor de opinie, pro-rușii din stânga Prutului nu au reușit încă să preia deplina putere în Republica Moldova. Mai există o șansă, perspectivele de recuperare sunt intacte, ca să nu mai vorbim că rezistența la rusificare sub falduri putiniste a lui Dodon poate fi pe deplin eficientă. Totul e să existe voința, înțelegerea și dorința de a respecta comandamentele naționale. Pentru că Republica Moldova nu se vinde și se cumpără nici la Berlin, nici la Bruxelles, nici la Washington. Pentru simplul fapt că Basarabia nu e de vânzare, e neam și suflet românesc!