Statistica atestă că majoritatea infracțiunilor sunt descoperite nu datorită abilității poliției sau procurorilor, ci în urma prostiei făptașilor. Adesea delincvenții dau cu oiștea-n gard, fiind arestați din cauza propriilor gafe.

Cascadorul râsului

Pe pungași și tâlharii îi dă de gol, de obicei, ori lăcomia, ori lăudăroșenia, ori ignoranța. Recent, un hoț a devenit vedetă pe internet, fiind filmat cum încearcă să jefuiască un sex-shop. Când a trecut pragul magazinului cu masca pe față, fusese năucit de o puzderie de vibratoare pe care vânzătoarele le-au aruncat în capul lui. În timp ce nefericitul spărgător încerca să se dezmeticească, a apărut și poliția care l-a legat.

O eroare monumentală, demnă de cascadorii râsului, a comis deunăzi președintele Dodon, încercând să  pareze atacurile mass-media care l-a acuzat că a vizitat recent Japonia însoțit de nevastă și alte rubedenii. Ca rezultat, fără să vrea, din inconștiență, a acceptat de fapt că așa este. A recunoscut că e un demnitar corupt care ia bani pe unde apucă.

Singur și nesilit de nimeni, șeful statului  a negat că pentru dânsul și soția sa a plătit statul. Potrivit lui, el ar fi „găsit bani din altă parte” . Nu a spus însă unde-i acest El Dorado din care se înfruptă pe săturate de mai mult timp.

„Pentru președinte și soția președintelui nu a achitat nimeni cu bani de la stat. Doar câțiva angajați din administrația Președintelui, care au fost parte a delegației conform protocolului, câțiva consilieri pe politică externă, desigur, pentru ei s-a achitat din bugetul statului, dar restul banilor nu au fost luați de la stat. Nici pentru mine nu a plătit statul, eu am găsit posibilități și partea japoneză a achitat parțial aceste cheltuieli”, a declarat Dodon.

Pasărea pre limba ei piere

Pasarea, precum se știe, pre limba ei piere. Din ignoranță, președintele a mărturisit de fapt că a comis o gravă infracțiune de corupție. 

Dacă justiția în Republica Moldova era independentă, procurorii urmau deja să se auto-seziseze și să-i intenteze un dosar penal. Doar în baza afirmațiilor făcute Dodon trebuie tras la răspundere pentru trafic de influență și abuz de serviciu.

Vorba e că potrivit legislației Republicii Moldova, precum și a celei europene, de altfel, autoritățile administrative centrale, inclusiv Președinția, nu pot fi finanțate din alte surse decât cele de la buget. Sponsorizările sau investițiile private din țară sau din străinătate nu sunt prevăzute. 

În conformitate cu Legea nr. 1111 privind asigurarea activității președintelui, cheltuielile pentru aparatul Președintelui sunt acoperite din mijloacele financiare şi materiale ale Cancelariei de Stat, cu excepţia celor destinate pensiei și salarizării. Articolul 35 al Legii cu privire la administrația publică centrală de specialitate stipulează că  finanţarea şi asigurarea tehnico-materială a autorităţilor centrale se efectuează din contul mijloacelor prevăzute în legea bugetului de stat pentru anul corespunzător.

Altfel spus, șeful statului  nu se poate auto-finanța cum îi trăsnește prin cap. Cheltuielile sale, atâta timp cât se află în exercițiul funcțiunii, sunt reglementate de lege și orice abatere  se constituie într-o infracțiune de corupție.

Președintele nu are dreptul să atragă investiții pentru aparatul său din businessul autohton sau cel din străinătate. Nu îi este permis să călătorească peste hotare pe cheltuiala unor oameni de afaceri. Nu are voie să primească daruri, în bani sau lucruri de preț, acestea fiind catalogate de lege drept mită  etc. 

Reparația sediului președinției din banii statului turc a fost un abuz, neîndoios. Presa și mai mulți experți naționali și internaționali, de altfel, au criticat aspru renovarea  reședinței prezidențiale pe cheltuiala unui alt stat, denunțând sfidarea legilor și lipsa transparenței în utilizarea fondurilor respective.

Deși  a susținut că nu i s-a cerut nimic în schimb, evenimentele ulterioare au demonstrat că președintele a trebuit să plătească un preț rușinos pentru asistența financiară oferită de Ankara. Expulzarea celor șapte cetățeni turci aruncați apoi în închisoare a făcut parte, neîndoios, dintr-o înțelegere ascunsă a Chișinăului  cu administrația Erdogan în schimbul reparației președinției.

În mod normal, circumstanțele finanțării turce a palatului prezidențial trebuiau să constituie obiectul unei anchete oficiale. Absența acesteia, astăzi, când suntem îndemnați să respirăm adânc „aerul schimbării”, dovedește că toate planurile  actualei guvernări de a conferi independență justiției nu sunt decât demagogie curată.

Un recidivist cu mandat prezidențial

Dodon guvernează ca un sultan medieval mai presus de lege, fiind protejat de urmărirea penală de către Executiv. El este un recidivist care încalcă legea la tot pasul, uneori făcând din asta o bravadă.

Se laudă că n-a cheltuit banii statului pentru vizitele sale, evitând să divulge sursele  sponsorizărilor misterioase. Discreția pe care o păstrează președintele  dovedește nu modestie  nevinovată, după cum sugerează el, ci o încercare de a mușamaliza niște tertipuri financiare. 

Deficitul de transparență în care se complace Dodon nu-i decât o circumstanță agravantă în suspiciunile de abuz de putere și corupție ce planează asupra lui.  În 2017, într-o analiză a instituțiilor publice centrale, aparatul Președintelui Republicii Moldova făcea parte din autoritățile cu cel mai jos nivel de deschidere a informație. De atunci lucrurile merg din rău în mai rău.

Episodul japonez, nonșalanța cu care șeful statului recunoaște că a luat bani de la niponi pentru sine și nevasta lui se constituie într-o probă indirectă în plus că a primit sume generoase și de la ruși. Filmul difuzat în iunie 2019, care îl surprinde mărturisind că Moscova îi dă anual 700 mii de dolari pentru a finanța PSRM, nu-i măsluit. Este pe cât de veridic, pe atât de original.

Sunt destule informații care dovedesc fără putință de tăgadă că Dodon e un stricat învechit în rele. Îl incriminează și dezvăluirile de tot felul, și investigațiile jurnalistice și, nu în ultimul rând, chiar gura sa care îl ia pe dinainte adesea.