Amenințarea  la adresa guvernului Sandu, pe care ambasadorul Moscovei la Chișinău,  Oleg Vasnețov, a ascuns-o îndărătul cererii grosolane de a conferi limbii ruse un statut oficial în Republica Moldova, și-a atins ținta. Punct ochit, punct lovit.

Mâța blândă

După cum arătam în editorialul de vinerea trecută, gestul șefului misiunii diplomatice ruse a căzut hodoronc-tronc. S-a creat impresia că el a turnat cu bună știință gaz în foc.

Vasnețov nu avea cum să nu știe că problema funcționării limbilor în Republica Moldova este extrem de sensibilă și orice speculație pe această temă riscă imediat să incite spiritele. E ca și cum ai agita cu bună știință un roi de albine.

Or Moscova, de la retragerea lui Plahotniuc încoace și constituirea coaliției ACUM/PSRM, s-a purtat cu mănuși. A fost mâță blândă cu noua guvernare. A dat dovadă de îngăduință. A evitat cu prudență orice dezbatere care ar crea tensiuni în sânul noii puteri bicefale.

Unde mai pui că Vasnețov nu avea niciun motiv serios să abordeze chestiunea cu pricina. Limba rusă se bucură în Republica Moldova de privilegii pe care nu le are nici într-o altă republică ex-sovietică, exceptând Bielorusia.

Le-a arătat pisica

Având în vedere toate acestea, conchidem că ieșirea la rampă a ambasadorului rus n-a fost întâmplătoare. Kremlinul a hotărât să-i arate pisica blocului ACUM. De ce?

Oleg Vasnețov a recurs la o tortură politică, dacă vreți. A zgândărit o rană cu puroi pentru a provoca suferință în guvernul Sandu, dându-i  de înțeles că pericolul care planează asupra lui este mare. Că puterea ce i s-a dat nu-i pe gratis și trebuie să-și achite facturile politice.

Atacul ambasadorului rus a fost precedat, precum se știe, de salvele de tun ale lui Dodon. Acesta, de la un timp încoace, i-a tot căutat pricină cu lumânarea Executivului.  L-a acuzat de neglijarea politicilor sociale. A sugerat că unii miniștri nu fac față și ar urma să fie înlocuiți ș.a.m.d.

Rezultatele presiunii ruse nu s-au lăsat așteptate. Deși PAS și PPDA spun astăzi cu jumătate de gură că în domeniul limbii ruse lucrurile trebuie lăsate așa cum sunt, cele două partide de guvernământ își dau seama că subiectul lingvistic vânturat de ambasadorul rus este doar un pretext.

Dulcele mic satisface pofta mare

În realitate, Kremlinul vrea ca dulcele mic de la Chișinău să-i satisfacă pofta lui mare. Vasnețov cere ca actualii guvernanți de la Chișinău să țină seama de interesele reale ale fostei metropole.

Și guvernul s-a conformat. După câteva luni de tergiversări, Maia Sandu a acceptat până la urmă să întreprindă, „în două-trei săptămâni”, o vizită oficială în Federația Rusă.

Deputații ACUM, unii dintre care se declarau anterior unioniști fervenți, au refuzat să semneze inițiativa colegului lor Iurie Reniță privind introducerea limbii române în mai multe acte legislative.  Demersul a fost sprijinit doar de Octavian Țîcu, Lilian Carp și Sergiu Cataranciuc. Ceilalți s-au făcut ca plouă.

Acumiștii refuză să ia atitudine față de derapajele românofobe, antidemocratice  și antioccidentale ale președintelui Dodon. Trec sub tăcere acuzațiile ce i se aduc șefului statului de înaltă trădare și finanțare ilicită.  

Se coace o intrigă

Între timp, umblă prin târg vorbe că președintele în culise taie și spânzură mai abitir ca Plahotniuc. Fostul primar interimar al Chișinăului a fost eliminat abuziv din cursa electorală chiar în toiul eforturilor disperate ale Maiei Sandu de a reforma justiția și de a elibera instituțiile statului de ingerințe tenebroase. 

Opoziția parlamentară se plânge că este șantajată. Liderul PDM, Pavel Filip, denunță presiuni ale puterii asupra concurenților electorali. 

Circulă zvonuri că Dodon are deja pregătită o nouă majoritate parlamentară încropită din deputați transfugi. El așteaptă doar momentul potrivit să-i dea în gând premierului Sandu pentru a prelua întreaga putere în stat, iar ultima lovitură, aplicată de ambasadorul Vasnețov, după cum arătam deja, vine să confirme suspiciunile  că Moscova coace o intrigă împotriva cabinetului de miniștri.

Logica persoanei sechestrate

Se vede că puterea cedează neputincioasă și derutată în fața amenințărilor ruse. Își spune cuvântul logica persoanei sechestrate în care s-a pomenit blocul ACUM.

Chiar dacă  a urcat în vârful piramidei de bună voie la braț cu Dmitri Kozak, guvernul Sandu a ajuns astăzi în captivitatea Rusiei. Ironia sorții: cei care au vrut să elibereze statul de oligarhul cel rău s-au trezit ei înșiși ostatici ai Kremlinului.

Nu e de mirare că în aceste condiții PAS și PPDA își pierd propria identitate politică. Creduli, debusolați, fără idei, fără idealuri și fără curaj, guvernanții nu contenesc să învârtească aceeași placă de patefon despre capturarea statului de către Plahotniuc la aproape jumătate de an după fuga acestuia.

Vrând-nevrând, acumiștii, rebelii de odinioară, încep să semene ca două picături de apă cu agrarienii de la începutul anilor 1990 care au stat pe două scaune până s-au prăbușit. Suficienți, amatori, naivi, himerici, complexați, pestriți și  dependenți de Rusia, mimează mersul desculț înainte, simulează mișcarea într-un tren care îi duce fără voia lor în direcția pe care și-o dorește Moscova.