Am văzut rezultatele alegerilor locale și generale parțiale pe cele 4 mandate uninominale vacante din Parlamentul Republicii Moldova. În majoritatea cazurilor, așteptările au fost încununate cu rezultate potrivit prognozelor.

Turul doi și formarea majorităților: marele test de maturitate politică a partidelor

Mai întâi este vorba despre o prezența relativ redusă la urne, comparabilă cu cele locale anticipate la nivelul Chișinăului, sub așteptările unui scrutin local la termen, ceea ce arată capacitatea redusă de mobilizare la urne a actualelor forțe politice, absența ideilor și combativitate redusă, dar și dezamăgire în raport cu evoluțiile politice anterioare, după parlamentare. Apoi despre un echilibru constant al raportului de forțe care marchează dominația PSRM prorus al lui Dodon, dar departe de majoritate, și plasarea pe locul doi a PDM, care continuă să dețină prima poziție la nivelul primarilor.

Alegerile intră în turul doi în multe din orașe, și în faza constituirii consiliilor comunale, orășenești și municipale, dar mai ales a celor raionale. Iar dacă aici se împart relativ echilibrat preeminențele partidelor mari în diferitele consilii raionale – PSRM-PDM -ACUM, Partidul Șor și Partidul Nostru păstrează fiefurile de la Orhei și Bălți. Iar epoca turului doi și cea de formare a majorităților împinge din nou spre negocieri și necesitate obiectivă politică, acolo unde PDM deține o relevanță majoră și de neocolit.

Să o luăm pe rând: la Consiliul Municipal Chișinău, majoritățile pot fi structurate în ambele părți, dar PDM deține votul de control între cele două opțiuni geopolitice care urmează să susțină varianta de primar PSRM sau ACUM din turul doi. Aici Andrei Năstase trebuie să negocieze cu Dorin Chirtoacă și PL (care are aici singurul fief) și cu Octavian Țîcu și PUN. Primul a cerut votanților săi să NU voteze cu PSRM, în timp ce al doilea a condiționat susținerea de angajamentul neasocierii cu PSRM. Iar formarea Consiliului Municipal, a majorității și a organelor interne pot genera și liniile mari de formare a alianțelor și obținerea susținerilor la nivelul alegerii Primarului.

PSRM nu a luat nici Chișinăul, nici Republica Moldova cu totul

Relevant este că PSRM nu a luat nici Chișinăul, nici Republica Moldova. Igor Dodon este legat de mâini și de picioare și rămâne dependent de negocieri. Mai mult, perspectiva anticipatelor în termenii săi e amânată pentru că ea va reproduce situația națională unde Igor Dodon nu are cum să facă majoritatea fără ACUM sau PDM. Jocul în trei conferă stabilitate actualului guvern și reduce pârghiile politice și de legitimitate ale lui Dodon, cu care Președintele ostentativ pro-rus al Republicii Moldova putea să obține jumătate de guvern și să continue preluarea funcțiilor și atribuțiilor executive care nu-i revin. Azi această perspectivă e moartă.

E adevărat că marea dilemă de abia acum se conturează, după cadoul otrăvit lansat de Ion Ceban – care propune o Mare Coaliție la Chișinău – și de Igor Dodon, care vrea reproducerea Marii Coaliții la toate nivelurile. Iar dilema ACUM este dacă fac din alianța conjuncturală remporară cu pro-rușii de la PSRM un model reprodus la nivelul întregii țări – tradusă în coaliție universală și împărtășirea valorilor și procedeelor cu PSRM și Igor Dodon – sau se repoziționează, reașezând fronturile tradițional, “geopolitic, creând majorități pro-occidentale. Sau dacă, în format pragmatic și oarecum haotic, preferă să lase la dispoziția organizațiilor locale câștigurile maxime prin alianțe conjuncturale cu orice partid.

În primul caz, Andrei Năstase riscă să piardă Chișinăul. Iar înfrângerea e chiar mai dură, pentru că Marea Coaliție azi îi avantajează doar pe Ceban și pe socialiști, la nivel național. Lui Igor Dodon, cu certitudine. Marea coaliție la nivelul Consiliului Municipal îl văduvește pe Andrei Năstase de posibilitatea de a atrage voturile lipsă și de a câștiga Chișinăul, mai grav, asta în condițiile în care o putea face, deci asumându-și întreaga responsabilitate și luând toate reproșurile pentru că nu a făcut tot ce putea ca să fie primar. Cum PDM are un scor marginal la Chișinău, nici măcar discursul cu lupta cu Oligarhul (și ăla plecat din țară) nu mai poate fi o explicație pentru lipsa negocierilor cu toate celelalte partide.

Ruptura de PSRM și revenirea la orientarea strategică pro-occientală

În al doilea caz, Andrei Năstase, în primul rând, trebuie să-și asume ruptura politică fundamentală cu PSRM prin orientarea strategică pro-occidentală asumată, în alt doilea rând, la nivel național, ACUM și partidele fondatoare, PAS și PPDA, trebuie să-și asume în egală măsură, cooperarea cu PDM fără Plahotniuc. Cum și dacă o vor face, urmează să vedem, pentru a consemna varianta coaliției coerentă pro-occidentală. Însă PDM nu este un partid de evitat în perioada aceasta ca efect al forței electorale pe care a demonstrat-o în locale – adăugăm aici și preluarea unul post de deputat. Momentul de minim al partidului lui Pavel Filip pare să fi fost depășit, iar reconstrucția poate să înceapă cu optimism, dacă timpul până la anticipate va permite acest lucru.

A treia variantă, a înțelegerilor locale haotice, este cea mai la îndemână, mai puțin costisitoare, mai eficientă dar mai puțin morală. Și aici costurile trebuie evaluate, cumpănite și o decizie pozitivă va da regulile de formare a noilor consilii raionale și locale de coaliție. Deci ACUM trebuie să aleagă între asumarea coaliției solide și de durată, la nivelul întregii Republici Moldova cu PSRM și pro-rușii lui Dodon, dacă revine la coalițiile strategice pro-vest sau riscă câștigul maxim, dar fără coloană vertebrală și fără plan, fără morală și greu de explicat public.

Alegerea aceasta va influența, firește, și guvernarea. Iar aici oricum trebuiau așteptat schimbări: Igor Dodon vrea tot mai multă putere, dacă se poate fără responsabilitate și cu costurile mutate în curtea Guvernului; PSRM vrea de acum jumătate din Guvern; presiunile și deconturile, mâine poate constrângerile pe care le va exercita PSRM la adresa guvernului și criticarea acestuia cu mare pompă de către Președintele Dodon se vor repeta tot mai des și vor costa actuala putere pro-europeană.

Ambiguitatea opțiunilor și continuarea guvernării, cu anticipatele pregătite

Cred că ambiguitatea opțiunilor și continuarea guvernării poate fi o opțiune acceptabilă pentru ACUM, Maia Sandu și Guvernul său. Andrei Năstase poate prelua liniștit Primăria Chișinău fără compromisuri cu PDM, iar forțările sau șantajul pot fi contracarate de perspectiva anticipatelor, care nu vor aduce PSRM dorita majoritate căci va menține partidului pro-rus al lui Dodon în formula de coaliție sau în opoziție.

Iar din această poziție, Maia Sandu și ACUM au poziția de forță, odată împins Năstase la primăria Chișinău, cu salvarea propriului partid ce poate acum, mai lesne, să treacă pragul chiar și de unul singur. Dacă Dodon e prea avid de putere și prea presant iar PSRM nu asigură în mod loial majoritatea, nu există probleme în declanșarea anticipatelor, cu Guvernul Maia Sandu în funcție chiar și pe perioada interimatului.

Numai că jocul în majoritate și coaliția de mezalianță trebuie așteptat că va fi mult mai dur. Practic Guvernarea trebuie să facă reformele cu cuiul de la grenada anticipatelor scos. Și orice exces au forțare a lui Dodon sau a socialiștilor trebuie expusă public, sancționată și pusă sub avertismentul anticipatelor, ce pot fi organizate oricând. Iar pregătirea pentru această perspectivă electorală trebuie începută chiar de acum.