Blatul ACUM/PSRM în proximele alegeri de la 20 octombrie nu-i o supoziție a presei sau o metaforă politică. Este un fapt dovedit cu acte în regulă.

O înșelăciune ordinară

Blatul e un termen relativ nou, provine din jargonul microbiștilor și înseamnă un meci de fotbal trucat. Asta se întâmplă când echipele doar mimează lupta din teren. În realitate, suporterii sunt trași pe sfoară, întrucât  scorul partidei este decis din timp în urma unei înțelegeri infame.

Prin extensie, tot așa poate fi numit și un joc politic măsluit. Sau o cursă electorală contrafăcută.

Privite din acest unghi, alegerile de la 20 octombrie  nu sunt altceva decât o înșelăciune ordinară.  Mai pe șleau vorbind, un blat nerușinat.

De altfel, liderii coaliției de guvernământ nici nu ascund asta. Ei găsesc la tot pasul suficiente prilejuri pentru a face caz pe seama unei înțelegeri electorale amiabile între socialiști și acumiști.

Șeful fracțiunii parlamentare a PSRM, Vlad Bătrâncea, bunăoară, îi amintește lui Andrei Năstase că formațiunile lor au semnat un „acord politic cu principii de corectitudine și neagresiune”. Același lucru nu obosește să-l repete și Ion Ceban, candidatul socialiștilor în cursa pentru primăria capitalei.

Cartelul mizerabil

Este vorba de cel mai neobrăzat blat cu putință între două echipe politice distincte. Deși, formal vorbind, concurează între ele, acestea au format un cartel abuziv și mizerabil care  împarte  sferele de interese  în capitală și în provincie pentru a monopoliza puterea de sus până jos.

În zonele cu electorat preponderent de stânga, ACUM se dă la o parte în favoarea socialiștilor și viceversa. PSRM nu se bagă peste PAS și PPDA în sectoarele electorale unde partidele conduse de Maia Sandu și Andrei Năstase  au  mai multe șanse de reușită.

Mai mult decât atât. Unii candidați, se plâng sub protecția anonimatului  că sunt supuși presiunilor și șantajului din partea instituției prezidențiale.  Dodon își asumă rolul de noul “capo di tutti capi”.

„Avem înțelegere că la nivelul administrațiilor publice locale vom uni eforturile”, mărturisește cu o sinceritate dezarmantă același Bătrâncea. Cu alte cuvinte, blocul ACUM și PSRM, chit că cel dintâi susține că-i de dreapta, iar cel de-al doilea afirmă că-i de stânga, sunt o apă și un pământ.

 De la oligarhie la cleptocrație

Rivalitatea dintre partidul pro-Kremlin, pe de o parte, și formațiunile pretins pro-europene de la putere, pe de alta, este o ficțiune menită să tragă clapa alegătorilor, să ascundă că între  Dodon, Sandu și Năstase nu-i nicio deosebire. Toți fac același lucru: instalează pe osatura actualei guvernări hibrid  o verticală a puterii de tip putinist, un regim autoritar fără o opoziție reală.

Sub paravanul luptei cu moștenirea lui Plahotniuc, statul cade în captivitatea noilor parveniți. Are loc politizarea cinică a justiției, capturarea instituțiilor publice autonome, cum ar fi, de exemplu, Comisia Electorală Centrală,  acapararea structurilor de forță, subordonarea instituțiilor media și mafiotizarea  economiei naționale.

Altfel spus, actualele alegeri au un scop mai mare decât victoria cutărui sau cutărui candidat. Scrutinul este folosit de guvernarea hibrid pentru a legitima ciocofleandura ajunsă în fruntea bucatelor. La orizont se conturează un regim autoritar al clanurilor de profitori politici care  s-au trezit din hibernare.

Din lac-n puț

Statul degenerează dintr-o guvernare oligarhică într-o dictatură a cleptocrației. Altminteri zicând, cade din lac-n puț.

Noua situație este mai periculoasă și mai nocivă totuși decât cea pe care am depășit-o după schimbarea puterii  din luna iunie. Dacă anterior statul era la cheremul unui oligarh și al partenerilor săi, astăzi  Republica Moldova a încăput pe mâna unor impostori care, cu toate că în acte sunt săraci și  nu au afaceri, își permit să cumpere, prin interpuși, trusturi media, să monopolizeze sectoare întregi ale economiei naționale etc.

Dodon este întruchiparea cleptocratului hrăpăreț care  ajuns să dețină pâinea și cuțitul țării. Șeful statului  profită cu impertinență de autoritatea sa politică pentru căpătuire personală, pentru a-și face averi nedeclarate, pentru a-și sponsoriza „partidul prezidențial” și a-și achita facturile politice.

Deși, spre deosebire de Plahotniuc, înainte de a intra în politică, nu a fost businessman, familia i  s-a îmbogățit ca prin minune, de parcă a prins peștișorul de aur din povestea lui Pușkin. Fratele președintelui  face afaceri enigmatice cu odrasla procurorului general al Rusiei.

Paznic la ciocoi

Nu afirm că Dodon  ar fi mai bogat astăzi decât Mark Zuckerberg. El nici nu are nevoie de așa ceva, pentru că-i o simplă slugă la ruși. Funcția lui este să deschidă poarta Republicii Moldova pentru oligarhii lui Putin. Prin structurile acaparate de noii stăpâni ai clipei, statul este privatizat tacit de capitalul fostei metropole. 

De cealaltă parte, ACUM joacă rolul ingrat de gardian al gangsterilor și vânzătorilor de țară. De paznic al ciocoimii lacome. 

Fără coaliția cu PAS și PPDA, Dodon era deja în pușcărie pentru finanțări ilicite din Rusia și înaltă trădare. Maia Sandu l-a adăpostit de fapt pe președinte, l-a salvat de urmărire penală, profanându-și astfel propria reformă a justiției.

Să nu-și facă iluzii însă. Cel care oferă protecție mafioților și cozilor de topor, scăpându-i de pedeapsa meritată,  comite o infracțiune gravă și va trebui să plătească scump pentru complicitate cu tâlharii.

Revenind la alegerile de duminica viitoare, trebuie să înțelegem că votându-l pe Andrei Năstase îl  votăm de fapt pe Ceban. Și viceversa. Astăzi acumiștii și socialiștii fac parte din același cerc vicios.