Nu am scris nici un rând despre alegerile pentru municipiul Chișinău. În nici un editorial. Și nu că nu am urmărit campania – mai mult non-campania - cu singurul act notabil, hotărârea Curții care declara valide alegeri de acum... un an. O formă rizibilă, dacă nu ar fi hilară și penibilă, ce miroasă a ingerință politică în actul de justiție fără scop și acțiune de promovare strict electorală.

Răsfoind programe electorale și reacții de campanie

Am urmărit și programele electorale, cu ochiul celui care știe cum sunt ele concepute și cât aparțin aceste proiecte fiecărui candidat, mai ales celor cu resurse financiare și intelectuale pentru a-și comanda un asemenea document. Care știe cum programele electorale sunt bune doar pentru promisiuni și discursuri și cum majoritatea ideilor, și cele mai bune, rămân literă moartă. Nu aș fi revenit niciodată dacă nu observam un licăr de atractivitate și inedit, o notă personală clară ce trădează implicarea directă și care mi-a stârnit interesul în mod special la Octavian Țîcu.

Cunosc câțiva candidați pentru Chișinău, cu preponderență pe cei cotați cu cele mai mari șanse, ai ACUM și PSRM. Ca relație personală, mă leagă mai multe de candidatul PPEM, care e jurnalist și pe care l-am apreciat în această calitate în multe luări de cuvânt și abordări publice. Îl știu după nume și CV și pe candidatul PDM. Pe Octavian Țîcu, în mod paradoxal, nu-l cunosc, deși este candidat al partidului unionist al lui Anatol Șalaru, prezidat onorific de către fostul Președinte al României, Traian Băsescu, al cărui consilier am fost. Și este cu atât mai straniu că nu ne-am întâlnit cu cât este profesor și istoric, o meserie și un domeniu de studiu pe care le împărtășim. E și sportiv, cu performanțe reale, la nivel de Olimpiadă (eu m-am limitat la campionatele universitar de baschet acum.... nuci nu vă mai spun câți ani).

Totuși dacă mi-a atras cineva atenția – din motive precum programul, franchețea și aparițiile publice, pe care le cunosc la candidații pentru Chișinău mai bine decât majoritatea cetățenilor capitalei Republicii Moldova, care votează strict emoțional sau ideologic – acesta e candidatul PUN, Octavian Țîcu. Sunt conștient că șansele sale sunt relativ limitate, deoarece a intrat târziu în cursă spre deosebire de contracandidații săi Ion Ceban și Andrei Năstase. Ca și specialist și consultant în comunicare politică și decizie în criză știu și despre limitările de resurse și vizibilitate media, deci nu mă refer neapărat la el ca la un potențial primar viitor deși este cel mai pregătit și cu șanse candidat unionist.

Ludovic Orban: cel mai bun candidat de primar

Octavian Țîcu mi-a adus aminte de un episod inedit, încă din perioada când nu lucram cu Traian Băsescu ci eram consilier pentru liberali. Unul din multele episoade inedite care-l caracterizează pe fostul președinte prin franchețe și fair play:  după o cursă electorală a afirmat că Ludovic Orban era cel mai pregătit pentru postura de Primar General al Bucureștiului, deși nu a câștigat cursa pentru primărie. Afirmația venea după o prestație deosebită nu a unui candidat de imagine, cu voturi nenumărate, cât a unui candidat care a demonstrat că știa tehnic ce trebuie făcut cu orașul și era cel mai potrivit în administrarea urbei.

De acest episod public mi-a amintit Octavian Țîcu: o persoană bine pregătită, cu competențe teoretice și practice, deopotrivă, om umblat pe stadioane și săli de sport dar mai ales în biblioteci și la catedra universitară, o combinație inedită care, privindu-i proiectul de candidat, acoperă o vastă realitate a nevoilor Chișinăului ca oraș. Nu Chișinăului politic, nu bătăliilor profund geopolitice care se dau în fiecare moment, cu atât mai mult în actuala campanie, cât Orașului Chișinău și cetățenilor acestuia.

Nu fac panegirice și nici campanie nimănui. Am dorit această pronunțare unică pentru că vorbim despre o persoană cu șanse mai reduse, dar care merită mult mai multă atenție. Vă invit să citiți programul și să-l ascultați pe Octavian Țîcu. Chiar merită! Eu am făcut-o între analiza Brexitului și a retragerii americane din Idlib și, respectiv, a incursiunii turce în zona kurdă din Nord-Estul Siriei. Și dacă privirea nu a alunecat peste rânduri și imagini ci a zăbovit și a fost atrasă de secvențele privite, sigur, credeți-mă, aveți ce vedea. Mai ales în varianta unei vizionări fără preconcepții.

Un om cu carte, un unionist critic, un spirit calculat și validat internațional

Primul lucru care sare în ochi este înclinația spre carte. Pentru un fost sportiv, e un lucru salutar, mai ales că vorbim despre o carieră ca istoric. Un om de carte și un dascăl într-un domeniu cred, care a adus consacrare întrenațională, validare prin bursă Fulbright la Universitatea Illinois din Chicago și cărți publicate în Republica Moldova, România, Germania, Statele Unite și Marea Britanie. Prezența, vizitarea și locuirea în nenumeroase state și orașe europene, cunoașterea în profunzime a mecanismelor de dezvoltare ale umanității, a sistemelor politice, a actului de guvernare și al administrației, experiența – oricât de redus temporar – de ministru și parlamentar sunt semnale extrem de interesante pentru un aspirant la conducerea administrației unei capitale.

Octavian Țîcu e departe de a fi un novice sau un tehnocrat. El este politician asumat, atât în campania făcută pe listele ACUM – acolo unde a adus, alături de câțiva candidați, voturile cetățenilor români, a celor ce se auto-identifică români, vorbind limba română și a unioniștilor – dar profesând un unionism pragmatic și cumpătat. Un unionism critic, al rațiunii și calculelor, dincolo de înflăcărarea steagurilor fluturânde și a emoției patriotice, care se afirmă mocnit și explicit în fiecare luare de poziție.

Și nici nu ar putea fi altfel pentru un istoric cu cărțile lectorate și învățate la timp, și nu din moldovenismele lui Artiom Lazarev și Vasili Stati sau aberațiile neo-pan-rusiste ale lui Victor Stepaniuc și Igor Dodon. Un simbol important pentru o zonă de dreapta, clarificată identitar și sub-reprezentată în viața politică și Parlamentul de la Chișinău. O identitate afirmată și o orientare geopolitică pro-europeană, pro-occidentală și pro-românească asmată, afirmată și revendicată fără ambiguități.

De aceea și imaginea orașului Chișinău ca o carte, cu fețele spre trecutul istoric și tradiții, pe care se poate înrădăcina identitatea și reconstrucția cu forța sevei naționale românești și, totodată, spre viitorul modern al tinereții, sănătății, aerului curat și al organizării ordonate a unui oraș ce crește pe bazele modelelor de dezvoltare europene. Fără reinventarea bicicletei, fără căutarea pietrei filosofale în noroiul străzilor neasfaltate, ci cu modele și metode consacrate european, cu aspirația serviciilor fundamentale pentru populație în condiții corecte și a creșterii coerente și armonioase a unui oraș bine organizat, nicidecum haotic.

Vă recomand să-l căutați pe Octavian Țîcu și să-l vedeți. Să-l ascultați vorbind. Merită!