Pentru că tot e la modă și în prim planul dezbaterilor publice de la Chișinău, să înregistrăm foarte clar și linia roșie a Occidentului, a Uniunii Europene și a SUA, firește și a României, în ceea ce privește perspectiva europeană a oricărui stat, inclusiv a Republicii Moldova. Pentru că nu întâmplător independența justiției, combaterea corupției și edificarea statului de drept sunt în prim planul oricărei perspective de acces la lumea civilizată, la democrație și prosperitate.

Principalele garanții ale unei asemenea perspective rezidă în faptul că orice investitor străin își are protejate investițiile tocmai de justiția independentă și curțile de justiție corecte, necorupte, iar proprietatea este garantată de către Constituție, prin lege, și prin orice act normativ care privește proprietatea privată a oricui ca sacrosantă. Deci că nu vine un investitor în țara ta pentru a construi o afacere, a crea locuri de muncă și a deține proprietăți pentru ca niște șmecheri, mână în mână cu justiția și statul corupt, să-i ia bunurile și să-l trimită acasă, confiscându-i afacerea.

Și așa economia de piață presupune un risc, și așa investitorul, întreprinzătorul străin, riscă venind și investind într-o altă țară decât a sa. Când statul însuși îl spoliază, atunci poate purta rușinosul titlu de stat mafiot.

Stat mafiot, stat corupt. Nevoia de justiție independentă și corectă

Sunt multe cazurile de raider, de atacuri mârșave, de preluare cu japca a afacerilor, clădirilor, bunurilor unor investitori străini. Nu cunosc în detaliu speța, dar mi s-a părut elocvent cazul investitorului din Slovenia care a cumpărat imobilul din Veronica Micle 2 cu 500.000 de euro, dar nici nu a mai ajuns să construiască, ci imobilul dobândit a fost luat cu japca, și revândut. Sau pus gaj.

Tranzacția a fost alterată. În orice caz investitorul a fost împachetat și trimis acasă fără nimic. Și cu gustul amar al țepei pe care a luat-o. Și cu poveștile pe care le va spune acasă, la revenire.

Slovenia este un stat membru al UE. Nu contează cine era, soluția oferită nu trebuia să fie, în nici un caz, cea pe care a stabilit-o tribunalul și curtea de apel de la Chișinău. Pentru că proprietatea e garantată, odată ce instituțiile statului au validat cumpărarea, prin notari, carte imobiliară, etc, bunul, imobilul în cauză a fost dobândit cu bună credință de către investitor. De aici înainte, e treaba statului să găsească în sânul mecanismelor sale resorturile care au făcut posibilă spolierea bunului omului, revânzarea, gajarea, etc.

Și să se îndrepte asupra vinovaților. În orice stat serios, dobânditorul de bună credință este favorizat. Nu a comis nici o fraudă, a respectat legea, a trecut prin etapele prevăzute metodologic, a cumpărat și are pretenția, pe bună dreptate, să-și utilizeze și să dispună după bunul plac, în condițiile legii, de imobilul său. Un imobil care a intrat în circuitul civil la vânzare, indiferent ce a făcut altcineva anterior sau între timp. Și odată intrat în circuitul civil, respectul pentru proprietate face ca să fie responsabilitatea statului, a justiției independente și necorupte, să facă pașii înainte, să-i garanteze investitorul libera dispoziție de bunul său și să caute vinovații pentru alte malversațiuni.

Probă de europenism: Garantarea proprietății și ocrotirea investiției străine

Nici o negociere pentru admiterea în Uniunea Europeană, mai mult, nici un fond european nu va putea să fie introdus în Republica Moldova dacă acest percept al garantării proprietății și al ocrotirii investiției străine nu este respectat. Dacă există cazuri care contravin acestei perspective. Dacă bunul dobândit nu poate fi folosit liber și cel ce-l achiziționează nu poate beneficia de el – în orice formă, ca proprietate, chirie, comodat, drept de folosință – pe perioada contractuală stabilită.

Același lucru și la contractele civile. Dacă acestea nu sunt stabile, sunt relativizate sau justiția găsește chichițe și formulări prin care contractele între oameni de afaceri, între companii, nu se respectă și nu sunt protejate de lege, care să urmărească aplicarea lor până la ultima consecință, drumul european nu poate să aibă loc. Mai mult, nici nu poate porni. Nimeni nu investește dacă obiectul investit nu e sigur, dacă investiția nu-și poate produce beneficiile și investitorul nu-și poate recupera investiția și nu-și poate încasa beneficiile prevăzute de contracte, mici sau mari, în funcție de știința fiecăruia de a-și administra și de a anticipa și reacționa la evoluția pieței.

Și, ca să fiu și mai exact, m-am uitat la privatizarea/concesiunea aeroportului Chișinău. Am fost primul care m-am opus unei asemenea enormități, care afectează securitate și funcționalitatea unui element de infrastructură de primă importanță și absolut indispensabil statului. Dar odată acțiunea făcută și procedura încheiată, odată intrat în circuitul civil, cu toate consecințele aferente, funcționalitatea nu poate fi contestată dacă este respectat contractul. Contractul nu se poate anula retroactiv, ci doar nerespectarea prevederilor poate duce, eventual, la anularea lui. Deci neîndeplinirea contractului. Sau acordul părților.

Altfel nu se poate, iar a găsi acum că, în urmă cu 2 -3- 4 ani, instituțiile statului nu au respectat prevederi legale sau au favorizat investitorul, e prea târziu pentru a retroactiva și invalida actul. E un barbarism juridic egal cu descoperirea că schimbarea Constituției s-a făcut incorect și că se revine la o Constituție anterioară, și lucrul acesta să fie descoperit la 20 de ani distanță, când legea fundamentală produsese toate efectele în forma revizuită. Toate ca Dodon să fie ales prin vot direct!

Prosperitate fără reguli, sat fără câini, hotărâri judecătorești pe bani

Investitorul din Slovenia își va recupera banii. Dacă justiția din Republica Moldova nu-i va face dreptate, dacă vrea prosperitate fără să respecte regulile, dacă se dovedește sat fără câini, cel în cauză va merge la un tribunal internațional, la CEDO, și tot își va recupera banii. Nu și stresul, nu și timpul, nu și uzufructul afacerii în anii ăștia, nu și tot chinul prin curțile de justiție din stânga Prutului. Dar costurile de imagine vor fi mult mai mari decât cele ce vor fi stabilite ca despăgubiri. Mult, mult mai mari.

Același lucru se va întâmpla cu orice altă afacere, mare sau mai mică, ce este distrusă prin metode banditești sau prin unele mult mai subtile, că este căpușată, că este subminată prin competiție incorectă, că este blocată prin metode și măsuri netarifare, prin blocarea aprobărilor, prin orice alt mijloace administrative. De fiecare dată când o administrație procedează, astfel trebuie să știe că investitorul străin – dar, în egală măsură, și cel local – se duce în instanță și că, dacă instanțele in Republica Moldova nu fac dreptate, o vor face cele internaționale.

Iar un guvern nu se poate deroba de la responsabilitățile asumate, chiar dacă e vorba despre malversațiuni sau corupție în justiție, în instanțe sau cu autorități locale. Cu atât mai mult când sunt implicate autorități centrale din directa sa subordine. Trebuie să construiască direct mecanismele ca asemenea lucruri să nu aibă loc niciodată. Iar investitorului din Slovenia, ca oricărui altul, să-i fie restituită proprietatea, să-i fie cerute scuze publice și să se lanseze, cu titlu de exemplu și pildă tuturor, pedepsele drastice pentru făptași pentru ca toată lumea să vadă ce se întâmplă cu funcționarii, judecătorii sau oamenii de afaceri locali care subminează dorința Republicii Moldova de a se dovedi corectă, de a atrage investitori și investiții, de a crea locuri de muncă bine plătite și de a—și netezi drumul spre Uniunea Europeană.

Detalii: Investitorul din Slovenia, deposedat de un imobil pentru care a plătit 500 000 de euro