De la un timp încoace, unii comentatori îi cântă prohodul Guvernului Sandu. Curios este faptul că tot aceștia acum trei luni au aplaudat frenetic instalarea lui la putere.

Previziuni sumbre

Autorii previziunilor sumbre își construiesc eșafodajul pe niște fapte și întâmplări de la suprafața scenei politice fără să încerce să le analizeze în profunzime. Ei afirmă, de exemplu, că primul-ministru își permite tot mai des să critice socialiștii, ceea ce, chipurile, i-ar deranja și pe liderii PSRM, și pe președintele Igor Dodon.

Printre exemplele invocate de ghicitoarele amărâte care vestesc prăbușirea cabinetului de miniștri se numără, bunăoară, atacurile lansate de Maia Sandu împotriva alegerii socialistului Vladimir Țurcan în funcția de președinte al Curții Constituționale. Anterior, tot ea s-a arătat nemulțumită de desemnarea lui Ruslan Flocea în fruntea Centrului Național Anticorupție.

Premierul de bună seamă își acuză partenerii de coaliție din PSRM de învârteli suspecte, de politizarea unor instituții ale statului care ar trebui să se bucure de o anumită autonomie. Fruntașii blocului ACUM se arată dezamăgiți de lentoarea schimbărilor, sugerând adesea că de vină ar fi socialiștii.

Foc de paie

Ceea ce nu spun autorii de balade triste despre soarta de neinvidiat a guvernului este faptul că atât șeful statului, cât și PSRM au pus stăpânire pe o serie de alte portofolii importante fără ca PAS și PPDA  să le reproșeze  ceva. Stânga pro-rusă controlează astăzi de la un capăt Securitatea, Apărarea și mai multe organe de forță.

Este de asemenea trecut cu vederea faptul că ACUM a ajuns complicele socialiștilor în materie de politizare  excesivă a administrației și de profanare a procesului de eliberare a justiției de ingerințele  puterii executive și ale celei legislative. Același Vladmir Țurcan a fost votat membru al Curții Constituționale de către deputații blocului ACUM, chit că acesta este deputat PSRM.

Mai mult decât atât. Maia Sandu și Andrei Năstase, aidoma Zinaidei Greceanîi,  își promovează în justiție militanți politici din propria tabără. Nicolae Roșca, fruntaș al Partidului Acțiune și Solidaritate, a fost votat judecător al Curții Constituționale.

Ca să nu mai spun că blocul ACUM a conferit Consiliului de Securitate, organ mai mult ceremonial și consultativ de pe lângă șeful statului, atribuții suplimentare care îi permit la ora actuală instituției prezidențiale să adopte decizii obligatorii pentru Guvern în probleme de siguranță națională. Schimbările votate în  favoarea lui Dodon transformă, sub aspect practic, republica parlamentară în una semi-prezidențială în care președintele are o pondere mai mare decât primul-ministru.

Toate acestea arată că ATACUL premierului la adresa președintelui și socialiștilor e un foc de paie  menit să liniștească spiritele în tabără simpatizaților PAS și PPDA.  

Culmea fariseismului penibil a atins-o Andrei Năstase, care declarase deunăzi că dacă nu el, ci candidatul PSRM câștigă primăria Chișinăului, Republica Moldova nu ar avea viitor. O tentativă neroadă de a prosti lumea, blocul ACUM oferind pe tavă socialiștilor nu doar capitala, ci statul în întregime.

Relevantă în acest sens este ultima replică a preşedintele rus, Vladimir Putin, care s-a arătat „încântat” sâmbătă, în cadrul unei întâlniri cu omologul său moldovean,  că „situaţia din Republica Moldova s-a stabilizat, în mare”, oferind astfel  „o oportunitate pentru dezvoltarea legăturilor noastre bilaterale”.

Eșecul dreptei întărește stânga

Astfel, argumentul că PSRM ar fi deranjat de critica din partea ACUM  nu ține. În spatele coaliției cu ACUM, ei își fac în voie toate gusturile.

Totodată, Dodon și socialiștii nu au astăzi cum să fie supărați că pretinsa dezoligarhizare și emancipare a justiției s-a soldat cu o farsă. Dimpotrivă, ei se bucură în sinea lor.

Eșecul dreptei de la guvernare întărește stânga. Socialiștilor le convine ca întreaga campanie anticorupție să degenereze în vorbe goale, iar politicile economice și sociale ale guvernului să se dovedească un fiasco.

Între timp, Dodon și PSRM au intrat în posesia celor mai semnificative pârghii ale guvernării și pot controla actuala putere din umbră fără a avea portofolii  mai de Doamnă ajută  în Cabinetul Sandu. Ei nu au motive de insatisfacție, iar jocul de-a polițistul rău și polițistul  bun va continua pentru a înșela propriii suporteri care urmăresc de pe margine acest spectacol politic halucinant.

Unde mai pui că PSRM nu are cum să trântească Guvernul Sandu. Pentru a vota o moțiune de cenzură, socialiștii vor avea nevoie de sprijinul PDM și al partidului ȘOR. 

După cum a arătat congresul democraților și alegerea în fruntea formațiunii a ex-premierului Pavel Filip, un unionist șu un pro-european  convins, o aliere a PDM-ului cu stânga pro-rusă la ora actuală este exclusă. Pot apărea niște transfugi, desigur, nu cred însă ca aceștia să fie suficienți pentru a crea o  nouă majoritate parlamentară în frunte cu  PSRM.

Pe urmă, socialiștii nu au nici un interes să se grăbească. Vor aștepta alegerile locale. Ei au nevoie de o  testare a forțelor politice.

În cazul unui rezultat bun, PSRM ar putea încerca să forțeze alegeri anticipate. E puțin probabil însă să aibă câștig de cauză.

Socialiștii nu vor fi susținuți de PDM care nu ar vrea să se aventureze într-un nou scrutin. Democrații au nevoie de timp pentru a-și linge rănile și a se întări după perioada Plahotniuc.

Dreapta  de la putere va căuta de asemenea să evite alegerile anticipate, deoarece este fragmentată și stă pe nisipuri mișcătoare. Există pericolul ca o parte a electoratului PAS și PPDA, dezamăgită de coabitarea  cu un partid pro-Kremlin,  să migreze spre unioniști.

Sub presiune

În aceste condiții, PSRM nu are sorți de izbândă să dea jos Guvernul Sandu. Cabinetul  ar putea cădea totuși, dar din alte două cauze.

Prima. Dacă blocul ACUM, singur și nesilit de nimeni, provoacă alegeri anticipate ca reacție la nemulțumirea susținătorilor săi de coaliția jenantă cu PSRM. Însă pentru a face acest pas PAS și PPDA trebuie să obțină un scor electoral promițător în alegerile locale.

Și a doua. Maia Sandu, sub presiunea SUA, României și, nu-i exclus, a propriilor deputați sau alegători,  acceptă o resetare a guvernării prin coalizarea blocului ACUM cu PDM reînnoit.