Felicitări, dragi tovarăși! Am să vă zic puțin mai târziu cu ce ocazie vă felicit, dar țin cu tot dinadinsul să încep editorialul de astăzi cu ceva pozitiv.

La Paris am sărbătorit, precum o facem de ani buni de zile, Ziua Limbii Române. Vă invit să accesați un superb album fotografic realizat de Constantin Grigoriță. La Paris nu apar nici întrebări, nici interpretări, nici discuții... Oare de ce?

Un alt mare eveniment a fost târgul de carte Bookfest de la Chișinău. Sper că v-ați deplasat și v-ați îmbogățit bibliotecile cu carte bună și cu autografe de la autori. 

Bineînțeles, s-ar cuven să vă felicit și cu aceste două evenimente, dar cu siguranță nu adresându-mă-vă „dragi tovarăși”... Pe „tovarăși” aș vrea să-i felicit cu altceva:

Cândva demult, prin 2015, îndrăzneam să afirm că am intrat într-o nouă epocă care poate să se soldeze cu o nouă cortină de fer în Europa. Încumetam chiar să vin cu o afirmație, vă las să decideți cât de fantezistă pare ea astăzi, 4 ani mai târziu, că acest nou „hotar”, visat de Putin, nu poate fi decât la Est de Ucraina, consemnând anexiunea Crimeei și a regiunilor separatiste din Donbass (dar acest lucru nu este dorit de Ucraina) sau pe Prut (acest lucru ar consemna o victorie desăvârșită a lui Putin în bătălia pentru Ucraina, dar o ruptură cu Occidentul). Putin le-a propus pe atunci occidentalilor un troc: să traseze această linie de demarcare a „zonelor de influenţӑ” pe... Nistru și diverşi „mesageri” neoficiali au lăsat de înțeles că o reunificare a Moldovei (fără Transnistria) cu România ar fi acceptată de Cremlin, dar nu a fost auzit. Eu nu știu dacă există o strategie sau „plan de acţiuni” concertat în Occident referitor la Ucraina și Moldova, cel mai degrabӑ – nu, dar Cremlinul este consecvent... Și anume această „consecvenţӑ” o putem observa derulându-se în Republica Moldova...

A observat-o și John Bolton care, după o vizită fulger la Chișinău, a anulat vizita Maiei Sandu în SUA. Și a făcut-o urât de tot: fără scrupule și invocând o cauză ridicolă. Dacă moldovenii cred că pot continua mai departe să sugă țâță de la două vaci, greșesc amarnic. Ei erau obligați să facă o alegere, mai mult ca oricând. Și această alegere era eminamente geopolitică! Mai mult decât atât, alegӑtorii chiar au fӑcut-o: niciodatӑ partidele pro-ruse nu au acumulat mai puţine mandate în parlament decât la ultimul scrutin. Dar politicienii au decis altfel...

Americanii numai ce n-au făcut: au construit până și un ditamai drum (e de departe cel mai bun din țară!)... După cum zicea un taximetrist cu care am călătorit asta vară în Moldova: le-au făcut moldovenilor „o aluzie” groasӑ. Degeaba!...

Asta e, prostul mai e și încăpățânat: „batista pe ţambal” și gata! Șoigu vine ca un veritabil stăpân în Moldova să serbeze „eliberarea” noastră, Dodon merge la Moscova ca la servici (și săptămâna asta a fost), Kozak, acel cu federalizarea, iarăși va veni la Chișinău. Întors de la Moscova, Dodon ne anunță că a găsit soluția pentru rezolvarea conflictului transnistrean care prevede o „autonomie importantӑ” pentru Tiraspol. Exact ca-n bancul ăla: „Nu va mai fi război, dar va fi o luptă pentru pace într-atât de crâncenă, încât nu va mai rămâne nimic în picioare!”... Și o face chiar de ziua Armatei naționale, care din câte se știe a apărut în timpul războiului cu Transnistria. Siderant. Și nu e nicio „geopoliticӑ” nimic!

Același Dodon merge la Bruxelles, dar nu pentru a apăra interesele Moldovei, ci pentru a face lobby pentru Gazprom: vedeți D-stră, dacă Moldova nu va cumpăra gaz de la ruși va fi prăpăd în zonă, totodată amenințându-ne pe noi că vom plăti cu 50% mai scump dacă „nu suntem cuminţi” față de Cremlin.

În același timp, Polonia reușește să diminueze factura pentru gazele achiziționate cu 20% grație gazelor lichefiate, livrate inclusiv de americani; țările baltice deja de câțiva ani importă gaz de unde vor grație acelui super-tanker pe care l-au finanțat în trei... Iar în România, țara care ne-a reparat mai toate grӑdiniţele, pensia, și așa cam de 5 ori (!) mai mare decât în R. Moldova, va fi majorată cu 15%.

În schimb la noi – „batista pe ţambal” și „dezoligarhizare”! Și doar la Chișinău se „rӑsuflӑ mai liber” de când cu căderea marelui bau-bau, a „oligarhului”!

Drept că pensiile sunt mizerabile și, obiectiv, nu au de unde să crească, căci nu mai există tineri...

Dar nu conteazӑ pensiile, asta-i geopoliticӑ mişeleascӑ, cӑci doar la Chișinău se „rӑsuflӑ mai liber”, fiindcӑ statul a fost scos din „captivitate”!

E drept că pute...Dar în schimb nu se mai aude zdrăngănit de țambal geopolitic, înăbușit de-a binelea, ci numai „balalaicӑ” frățească!

Iar dacă nu știți ce-i cu voi și cu identitatea voastră „naţionalӑ”, cu atât mai bine! Întrebați de Nicu Popescu, el știe: a fost război civil și ecoul lui și-acum mau ieste viu. De aceea identitatea noastră națională este „pluralismul politic și exporturile spre Uniunea Europeană”! Uite-aşa o naţionalitate!

Ziceam deci: felicitări, dragi tovarăși! Suntem liberi și definitiv eliberați! Pânӑ la ultimile conecţiuni ale neuronilor, care, scoşi din captivitate, din lanţurile seculare, se plimbӑ haotic şi liber prin cutiile craniene! Nu ca nenorociții ăia de bulgari care nu înțeleg de unde le vine binele și cer Rusiei să nu mai folosească cuvântul „eliberare” în contextul celui de-al doilea război mondial.

Cireșica de pe tort din această săptămână am să i-o trimit lui Brânzan care a negociat cu Rothschild cumpărarea concesiei aeroportului de la Chișinău. Nu știu ce anume au discutat ăștia doi, poate că, dimpotrivӑ, Brânzan îl ruga din răsputeri să nu-l cumpere... Numai cӑ naivul ӑla l-a cumpӑrat, iar guvernul, din care face şi Brânzan parte, a anulat decizia de concesionare. Referitor la Republica Moldova orice aiureală e perfect valabilă și legitimă. Vă propun încă una: și dacă această „tranzacţie” strălucitoare nu ar avea drept scop decât un singur lucru: să ne certe și mai mult cu Occidentul? Totuși a-l trage-n țeapă pe un Rothschild nu poate să nu facă valuri.

Urrrraaaa, tovarӑşi!