La Chișinău, rivalitatea dintre membrii mezalianței PSRM-pro-rus – ACUM – pro-european a intrat în faza bătăliei pentru legitimitate externă. Cât timp Igor Dodon bate (în continuare) cărările Moscovei, aducându-l la Chișinău pe Ministrul rus al Apărării Serghei Shoigu – pentru un acord militar cu Rusia, discutat chiar în ziua re-ocupației sovietice a Basarabiei, sărbătorită de președintele ostentativ pro-rus ca "eliberare", iar consilierul său pe securitate e chemat la picior, la Patrushev, unica contrabalansare este credibilitatea occidentală a premierului Maia Sandu.

John Bolton în Estul European: Belarus, Ucraina, Republica Moldova

Am fost întrebat într-un recent interviu la RFI despre vizita președintelui României, Klaus Iohannis la Casa Albă și lunga discuție tete a tete cu președintele Donald Trump. Ulterior despre vizita lui John Bolton în Estul Europei, în Ucraina, Belarus, Republica Moldova. Radioul francez a sesizat corect faptul că e o legătură între vizita președintelui României (și reuniunile pregătitoare John Bolton – Bogdan Aurescu ) și această vizită a consilierului pentru Securitate Națională a lui Donald Trump în regiune.

Într-adevăr, vizita în Belarus a fost o oportunitate de a profita de dorința președintelui Belarus, Aleksandr Lukashenko de a balansa relația sa cu Rusia, sub presiunea fuziunii celor două state în statul comun și a platformei pentru Vladimir Putin de viitor președinte al Uniunii Statale, pentru un nou mandat în 2024. Lukashenko vrea să evite această îmbrățișare frățească care strivește Belarusul, dar vrea să evite și bazele militare ruse pe care Moscova și Putin i le impune pe teritoriul său, de unde ar putea să atace Ucraina din nord sau statele occidentale. De aceea a meritat întâlnirea Bolton-Lukashenko.

Vizita la Kiev a avut două componente. Una de pregătire a vizitei președintelui Zelenski, luna aceasta, în Biroul Oval, a doua de a calma temerile Ucrainei de zvonurile lansate chiar de Politico potrivit cărora președintele SUA Donald Trump ar dori revizuirea ajutorului militar dat către Ucraina. Și John Bolton la Kiev, și vicepreședintele American Mike Pence la comemorarea începutului celui de-al doilea Război Mondial, la Gdansk, au dat asigurări președintelui ucrainean că SUA susține Ucraina în continuare în conflictul cu Rusia și că ajutorul militar merge mai departe, doar că urmează să fie solicitate justificări pe fiecare componentă a proiectului, și nu o permisiune largă de cheltuire a sumei de 250 mln dolari sau a parte din aceasta la discreția autorităților ucrainene, pentru nevoile de război.

SUA susține pe deplin poziția României în Republica Moldova

În ceea ce privește vizita lui John Bolton la Chișinău, componenta pregătirii vizitei premierului Maia Sandu la Washington – unde se va întâlni cu secretarul de stat Mike Pompeo – poate fi o componentă. Dar nefiind o întâlnire cu președintele Trump, John Bolton doar a evocat vizita și a transmis, eventual, un mesaj, nicidecum nu a fost acesta miezul vizitei. Consilierul pentru Securitate națională al Președintelui Trump era în Estul Europei și, în urma discuțiilor convenite cu România, a marcat vizita pentru a sublinia susținerea SUA pentru guvernul pro-european și, în mod special, pentru Maia Sandu, pentru a sublinia public la Chișinău că orice acord militar cu Rusia este inadmisibil și pentru a avertizat împotriva cedării întregii componente de Securitate către Rusia.

Cred că același mesaj de substanță, dacă nu o fi fost o vizită de complezență, i l-a transmis și lui Dodon. Cu susținerea reformei și reconstrucției Armatei și a domeniului securității naționale în cadrul unui plan individual NATO-Republica Moldova. Nu am să intru în detaliile acestei componente, dar ea s-a făcut în urma discuțiilor cu România și a dezbaterii situației din Ucraina și Republica Moldova în Biroul Oval, pentru care joaca lui Dodon cu Rusia devine amenințare la adresa securității naționale iar nesăbuința de a abandona aceste instrumente de putere către ruși și pro-rușii socialiști ai lui Dodon poate costa enorm Republica Moldova, prin amenințarea de securitate pe care ajunge să o reprezintă pentru ambii săi vecini cu guverne pro-occidentale, pro EU și pro-NATO la Kiev, membru al NATO și UE în cazul Bucureștiului.

Cred că John Bolton a folosit ocazia pentru a demitiza – fără a expune neapărat public – implicarea SUA în demersurile Moscovei în construcția mezalianței de la Chișinău. A fost la îndemâna lui Dodon, dar nu a fost negat nici de către ACUM, că acordul de mezalianță a fost realizat ȘI cu participarea SUA. Lucru fals, ambasadorul nu era la Chișinău, plecase în vacanță, iar acordul s-a realizat pe la spatele SUA ca și pe la spatele UE și al României – la acea dată deținător al Președinției Consiliului UE. A fost în înțelegere secvențială cu rolul esențial la Moscova – Dodon a mulțumit pentru această implicare la vizita lui Kozak, nu și la vizita lui Bolton!!! – și o aparență europeană a doi comisari fără mandat și la sfârșit de mandate, cu o puternică susținere germană, probabil scvențială, în cadrul Marii Coaliții de la Berlin.

S-a mai speculat în presa de la Chișinău – și postul francez RFI nu a întârziat să mă întrebe pe această temă – despre amânarea vizitei premierului Maia Sandu la Washington, pe motiv că ce a găsit John Bolton în capitala Republicii Moldova ar fi fost un dezastru, care ar fi dus la retragerea invitației premierului PAS. E o greșeală majoră și o speculație ce trebuie demontată, sub două argumente majore.

Mai întâi, John Bolton, orice consilier prezidențial, ministru de Externe, premier sau Președinte nu vine la Chișinău(și în nici o țară) fără să nu știe exact ce va găsi, are toate informațiile și posibilitățile de a reacționa pregătite - chiar în situațiile cele mai neplăcute și contondente ale vizitei lui Donald Trump în Coreea de Nord, de exemplu. Nici o administrație nu-și expune decidenții de vârf necunoscutului sau situațiilor neplăcute. Apoi vizita nu a fost anulată, doar amânată (și aceasta poate fi legată direct de bunele oficii ale României, inclusiv de discuția din Biorul Oval a președintelui Klaus Iohannis și de discuțiile pregătitoare).

De altfel, John Bolton a fost foarte clar: SUA nu are un interes la Chișinău - dar partenerul său strategic și principalul pilon în regiune, România, are - iar singurele elemente de transmis sunt liniile roșii ale acțiunilor Chișinăului de a deschide ușa Rusiei în organismul de securitate și cel militar și concedarea unor părți ale suveranității astfel sau prin aranjamente nepotrivite în regiunea separatistă, prin slăbirea suveranității sau concedarea unor drepturi de veto către Tiraspol și comandamentele ruse din regiune.

Varianta alternativă a unei neînțelegeri ar fi o afirmație cu adevărat scandaloasă în întâlnirea cu John Bolton. Din documente, consilierul pentru securitate națională al președintelui american știa ce se poate aștepta de la Dodon, și cred că nici acesta nu avea porniri suicidare, mai ales dacă-și dorea o vizită în SUA, fie și numai la sesiunea ONU de la New York. Cât despre întâlnirea cu Maia Sandu, singura care conta, nu cred că premierul pro-european al Republicii Moldova ar fi reacționat nepotrivit sau virulent orice i-ar fi spus John Bolton, oricât de neplăcut ar fi fost mesajul de la Washington și preocupările transmise de către Casa Albă care dublau preocupările similare exprimate – și transmise – deja de la București.

Deci doamna Maia Sandu va primi credențialele legitimității externe în vest, din Germania, UE, SUA, în timp ce Igor Dodon nu poate spera, la limită, decât la o vizită la Berlin, la președintele Frank Walter Steinmeier. Și multe vizite la Moscova. Bătălia pentru legitimitatea internațională și profilarea corectă a Maiei Sandu, sprijinul României și cel european pentru reforme pot să mențină, la limită, acest al doilea principiu component al majorității în prim plan cât se poate, chiar după alegerile locale.

În ciuda forței și legitimității la urne a lui Dodon, după aceste alegeri, menținerea guvernului pro-european de vitrină ar putea deveni obligatoriu dacă legitimitatea internațională este la premier (vezi cazul lui Giuseppe Conte în Italia). Asta ar putea duce, în timp, și la construirea unei pârghii de independență relativă și de capacitate de negociere cu Igor Dodon și socialiștii pro-ruși a Guvernului Sandu, a premierului Maia Sandu mai exact, care să-i permită constrângerea și stabilirea unor limite și pentru zburdălniciile lui Dodon cu rușii în eșafodajul de Securitate al Republicii Moldova.