Donald Trump, precum se știe, a lăsat să se întrevadă că ar dori să cumpere Groenlanda. Deși a fost  refuzat de danezi, președintele american nu pare descurajat.

Când clientul spune NU

Ca orice afacerist cu experiență, liderul de la Casa Albă știe că vânzarea adevărată începe când clientul spune NU. Și pe urmă, Danemarca, căreia îi aparține insula acoperită cu gheață, situată între Atlanticul de Nord și Oceanul Arctic, nu-i atât o țară, cât un supermarket.

Cu toate că Groenlanda nu este de vânzare, potrivit unor oficiali ultra-patrioți de la Copenhaga, Trump cunoaște și prețul teritoriului din apropierea Polului Nord, și prețul potențialilor vânzători. Este loc deci de tocmeală. 

Sub stratul gros de gheață de aproximativ 3800 de metri se ascund zăcăminte valoroase, printre care  petrol, gaze, uraniu și aur. Insula are pe de-asupra o importanță geostrategică aparte. Deloc întâmplător, americanii și-au făcut acolo o bază militară.

Nu e de mirare că Washingtonul a pus ochii pe Groenlanda cu mulți ani în urmă. Trump nu-i primul președinte al SUA care a vrut s-o cumpere.  

Harry Truman, după al Doilea Război Mondial, le-a propus danezilor 100 de milioane de dolari pentru acest imens sloi de gheață. Și atunci, ca și acum, oferta fusese declinată.

Nu-i însă niciun bai. În ciuda refuzului danez, afacerea Groenlanda are încă sorți de izbândă.

Truman a eșuat, pentru că a fost zgârcit. Sau peste măsură de econom, dacă vreți să mă exprim mai delicat. Oricum, el nu s-a ridicat la înălțimea marilor săi înaintași care au cumpărat pentru SUA teritorii vaste.

Învață din greșelile altora…

Trump  nu va călca însă pe urmele lui Truman. Actualul președinte, dacă ținem cont de filosofia businessului, expusă în cărțile sale, e un conservator pentru care  istoria este o școală.

El ține minte cum Eleanor Roosevelt îl îndruma pe soțul său, Franklin Delano Roosevelt, președinte al SUA în trei rânduri, să fie performant. „Învaţă repede din greşelile altora, îi spunea ea, că nu ai timp să le faci tu singur pe toate”.

Unde mai pui că Trump are și alte exemple demne de urmat. Iată doar câteva dintre ele.

În 1803, președintele  SUA,Thomas Jefferson, a cumpărat Louisiana. Pentru o suprafață enormă de circa 2 100 000 km pătrați, ceea ce constituie aproximativ jumătate din teritoriul UE, americanii au plătit francezilor 15 milioane de dolari, o sumă  modică ce ar echivala astăzi cu 233 de milioane de dolari. Ieftin și profitabil.

În 1819, SUA au achiziționat Florida de Est la un preț de râsul curcilor. Ei le-au dat spaniolilor cinci milioane de dolari și aceștia au fost fericiți.

După aproape jumătate de secol, în 1867,  americanii au cumpărat de la ruși Alaska. În treacăt fie spus,  negocierile pentru acest teritoriu au fost purtate, la Sankt-Petersburg, în numele Guvernului SUA, de românul George Pomuț.

Comerțul ca artă

Mai pe scurt, americanii sunt niște expansioniști prin excelență pașnici. Și-au extins teritoriul național nu atât prin războaie, cât prin negoț.

Pentru ei banii din capul locului au fost un instrument al libertății. De aceea, în SUA comerţul este arta de a evita violența, băgând dolari în buzunarul cuiva.

Investițiile masive în Japonia, pe care Statele Unite au învins-o în război, aruncând asupra ei primele bombe atomice din istorie, au transformat „Țara Soarelui Răsare” într-un aliat strategic  al SUA. Ca să nu mai vorbesc de Planul Marshall care, cu bani americani, a pus temeliile actualei prosperări europene.

Trump are nevoie de Groenlanda, desigur. Dar înainte de această insulă înghețată, el și-ar dori să se  alăture președinților care au făcut America măreață. Achiziționarea unui teritoriu străin, aidoma lui Thomas Jefferson, i-ar asigura actualului stăpân al Casei Albe un loc de frunte în manualele de istorie.

Până la urmă, un conducător este un negustor de speranţe, zicea Napoleon Bonaparte. Iar Trump e un antreprenor priceput. Trecând din business în politică, el creditează, pe unde apucă, idei nemaipomenite fără nicio dobândă.

Locul nimănui

În cazul în care danezii, încăpățânați din fire, se vor dovedi totuși de neînduplecat, președintele american are soluții de rezervă. Una mai bună decât alta.

Trump, bunăoară, se poate lesne reorienta spre un teritoriu mai accesibil numit Basarabia. Sau Republica Moldova, dacă ținem seama de statutul lui oficial la ora actuală.

Aici nu sunt, ce-i drept, zăcăminte de uraniu, petrol, gaze și aur. Dar în schimb, pământul, zice-se, este aur curat. Iar Trump vrea să confere un nou imbold agriculturii americane.

Spre deosebire de Groenlanda congelată, Basarabia e un ținut cald. Are totuși un conflict înghețat de peste un pătrar de veac.

În plus, cu Republica Moldova sunt mai multe șanse de reușită. Spațiul geografic respectiv nu are în prezent un stăpân. Oligarhul Plahotniuc, acuzat că ar fi ”capturat statul”, a dat bir cu fugiții, lăsându-l la voia întâmplării.

Cum România nu-și revendică provincia istorică, teritoriul cu pricina, vorba unui mare poet american, a ajuns un loc al nimănui. E ca un cartier rău famat și puternic depopulat. Un fel de Ferentari unde nici polițiștii nu se încumetă să intre.

Așa fiind, Trump ar putea achiziționa Republicii Moldova fără cheltuieli exorbitante. Ar trebui doar să le dea mită rușilor pentru a le compensa pierderea unui fragment minuscul din pretinsele lor sfere de influență.

Cum însă Putin cunoaște și el valoarea adevărată a dolarului, nu în zadar s-a șters pe bot de-a lungul timpului și de Vietnam, și de Mongolia, și chiar de Cuba, de unde a evacuat ultima bază militară rusească, aranjamentul nu-i exclus. Unde mai pui că Moscovei, formal vorbind, nu-i aparține  nimic în Republica Moldova.

Astfel, rușii le-ar vinde americanilor aer. Sau mai exact vorbind, aerele de macho pe care și le etalează Putin din când în când pentru a-și depăși complexele de inferioritate.

Cel de-al 51-lea stat american

De pe urma achiziționării americane a Basarabiei ar avea de câștigat toată lumea, desigur. Și vânzătorii, și cumpărătorii.

Republica Moldova ar deveni cel de-al 51-lea stat american Moldova de Est (East Moldova). Salariile și pensiile ar crește atât de abrupt încât aborigenii de la fața locului vor avea senzația că pe Bâc, Nistru și Prut curge lapte între maluri de marmeladă.

SUA s-ar transforma  peste noapte într-o mare putere  europeană cu drepturi depline de a intra în UE și de a provoca acolo un „amerexit” după modelul „brexit”. Oricum, așa se vor deschide în sfârșit și pentru noi ușile clubului select al lumii occidentale.  

East Moldova

Dodon va lupta în alegeri pentru postul de guvernator al statului East Moldova din partea Partidului Democrat (american) – aripa stângă.  Însă în urma unei investigații a FBI pe marginea unui nou amestec al Rusiei în procesul electoral din SUA, va fi eliminat din  cursă, deferit justiției, condamnat  și băgat la închisoare, unde va lua legătura cu deținuta de lux, Marina Butina, flușturatica spioană rusă care a intrat în așternutul unor americani puternici pentru a deturna  politica SUA. 

Maia Sandu, cu sprijinul președintelui german Steinmeier, se va înscrie iar la cursurile Harward, cu o bursă de la fundația Open Dialogue. Astfel, ea va avea ocazia să se documenteze temeinic asupra situației geopolitice a Armeniei, pe care, din ignoranță,  o invidiază astăzi pentru  parteneriatul  strategic al acesteia cu Rusia. Tot acolo va putea să se dumerească într-un târziu dacă vizita ministrului rus al Apărării Șoigu la Chișinău, din august 2019, a avut un caracter privat sau oficial.  

Andrei Năstase, din cauza votului  pro-Rusia din APCE, va fi urmărit penal pentru activitate antiamericană. De aceea, se va vedea silit să emigreze în Europa și se va stabili la Frankfurt, unde va fi avocatul reprezentantului Gazprom în landul federal Hessa.

Cele mai amestecate și contradictorii sentimente îl vor încerca însă pe Vlad Plahotniuc. În urma încorporării  Republicii Moldova în SUA, el  se va fi simți peste Ocean ca acasă. Atâta doar că nu va mai avea un stat pe care să-l „captureze”.