În perioada socialistă Ziua Națională a României era serbată pe 23 august. Pe 23 august 1944 România a întors armele, scurtând astfel durata celui de-al doilea război mondial, dar, din păcate, pierzând Basarabia și instaurând tirania comunistă în țară, sub supravegherea atentă a staliniștilor.

Deși războiul a fost scurtat, nu mi se pare moral să serbezi astfel de date, pentru că de atunci s-au început arestările intelectualilor, studenților și tuturor celor care nu erau de acord cu scârboasa dictatură comunistă. 

Însă nu toți românii au scăpat de această "sărbătoare" care a dus la stârpirea democrației și a libertății. Dodon, imitându-l pe Ceaușescu, și-a tras sărbătoare pe 24 august. Chiar dacă îl imită pe tiranul român, Dodonul folosește această dată pentru a-și etala antiromânismul lui cultivat în cabinetele propagandistice de la Kremlin. Cu siguranță îl vom auzi acum rostind sintagma care îi place lui atât de mult: "trupele fasciste româno-germane", uitând că în acea zi românii erau în trupele antifasciste.

Scăpând de Plahotniuc și având la mână deputații, procurorii și judecătorii, Dodon își face de cap acum cum vrea, nu îi mai e frică de dosare penale legate de corupție și de trădare de Patrie, chiar dacă există probe video în care el recunoaște că socialiștii primesc bani de la Kremlin și că în secret vrea să demareze procesul de federalizare a Moldovei, ceea ce ar fi sinonim cu transnistrizarea, un lucru plăcut și drag lui Kozak, dar și lui Putin.

Sub patronajul lui va apărea acum și un alt episod al spălării pe creier propagandistice numite istoria Moldovei. Nu degeaba scriam cândva că mai bine s-ar face impresar, decât să fie un politician jalnic, sub papucul rușilor. Europenii îl ignoră acum, pentru că a reușit să scoată Moldova din criza politică și n-are nimic împotriva banilor europeni, dar ieșirea dintr-o criză seamănă tot mai mult acum cu intrarea în altă criză, una mai profundă, cu rădăcinile în perioada comunistă.

Pe 24 august vom avea o Moldovă schizoidă, dodonistă, cu o atmosferă pe care greu o poți reproduce în filme. Mie mi-i cam rușine, nu știu cum vi-e vouă.