Andrei Năstase, ministrul de Interne și liderul Platformei DA, îi urechează fără menajamente pe cei trei deputați ai blocului ACUM care au votat împotriva desemnării lui Ruslan Flocea, o creatură a președintelui Dodon, în fruntea CNA. Iurie Reniță, Octavian Țâcu și Lilian Carp sunt acuzați de „exces de zel” în pofida dreptului lor firesc la propria opinie.

O înțelegere ocultă 

Că ceva nu-i regulă cu mult trâmbițata campanie de dezoligarhizare vede toată lumea. Nu doar niște simpatizanți notorii ai noii guvernări din rândul presei sau oamenilor de cultură, ci până și cunoscuți reprezentanți ai blocului ACUM nu-și ascund greața pe care le-o provoacă modul netransparent, discriminator și eminamente clientelar în care se fac promovările în funcțiile cheie ale statului.  

Solidarizarea lui Andrei Năstase cu președintele Dodon, care îi atacase și el acum câteva zile pe cei trei deputați pentru refuzul de a-l vota pe Flocea, demonstrează că între PSRM și ACUM există nu doar o alianță politică, ci și o înțelegere ocultă. Putem vorbi chiar de o conjurație a celor două formațiuni care urmărește instalarea în fruntea unor instituții autonome din justiție, din organele de forță sau din sistemul electoral a unor persoane docile, dependente de actuala putere. 

Lamentarea Maiei Sandu pe tema imperfecțiunii concursurilor desfășurate pentru desemnarea procurorilor sau judecătorilor doar ne întăresc în opinia că noii guvernanți încearcă pur și simplu să prostească poporul. Deși adesea se plânge că nu-i place cutare sau cutare promovare, premierul afirmă totodată că are o conlucrare perfectă cu Igor Dodon. 

De unde și concluzia că aducerea creaturilor președintelui în fruntea SIS-ului, Serviciului de Pază și Protecție, CNA-ului face parte dintr-un plan secret convenit de liderii ACUM, pe de o parte, și PSRM, pe de alta. Totodată, numirea unui apropiat al familiei lui Andrei Năstase în funcția de procuror general dovedește o dată în plus că asistăm nu doar la o împărțeală ordinară a portofoliilor între clanurile dominante, ci și la o subtilizare a puterii de stat prin trafic de influență și abuz în serviciu.

Furtul puterii 

Sub ochii noștri, are loc o tranziție clandestină de la plutocrație la cleptocrație. De la regimul oligarhic la unul clientelar. Statul capturat odinioară de o singură persoană potentă financiar cade în captivitatea unei clici bazate pe nepotism și favoritism. 

Sistemul introdus de Plahotniuc în care el era „Il capo dei capi” nu avea cum să fie unul normal, bineînțeles. Puterea reală într-un astfel de stat aparține nu instituțiilor legale, ci unui grup restrâns din jurul oligarhului. Nu încape îndoială că acest tip de guvernare este nociv.

Însă cleptocrația care înlocuiește la ora actuala oligarhia este tot o formă a statului mafiot. Acest regim nu are cum fi mai puțin periculos decât cel precedent.  

Termenul provine din limba greacă și în traducere înseamnă „furtul de putere”. Bazată pe clientelism, favoritism și nepotism sau „cumătrism”, după cum i se mai spune în Basarabia, cleptocrația, ca și oligarhia, nu este altceva decât o capturare abuzivă a instituțiilor de către grupuri de interese din vârful piramidei.  

 De altfel, regimul clientelar, instalat de coaliția ACUM/PSRM, nu s-a născut astăzi. Sistemul funcționează ca o gașcă a rudelor, prietenilor și „oamenilor de încredere” și este cunoscut din antichitate. 

O mână spală pe alta

Cleptocrația a înflorit sub puterea sovietică, unde de la baza piramidei până-n vârful ei, relațiile se întindeau de la președinții de colhoz și organizația locală de partid la miliție și KGB, iar de acolo mai sus până ajungeau la membrii „politbiroului”.  Guvernarea clientelară a fost preluată după proclamarea independenței și adaptată la rigorile capitalismului sub președintele Lucinschi. 

Voronin a desăvârșit sistemul cleptocrat, transformându-l într-o adevărată mașinărie a corupției generalizate la nivel înalt. Clientela funcționa ca o rețea tenebră, întinsă și pe orizontală, și pe verticală, unde patronul aveau obligații către cineva mai sus-pus decât el, iar clienții, la rândul lor, aveau îndatoriri către unul sau mai mulți șefi.

Deputatul britanic Richard Graham definește clientelismul ca un set de acțiuni bazate pe principiul „o mână spală pe alta”. Politologul american Natalia Dinello consideră că un astfel de regim se simte în largul său mai cu seamă în țările postcomuniste, caracterizându-l ca o trecere lentă „de la plan la clan”. 

Aproape în fiecare dintre țările afectate de cleptocrație, scrie profesorul român Andrei Marga, soții, fii și fiice, frați și surori ale vârfurilor, cu un cuvânt, familii ale liderilor de diferite nivele, sunt aduse în viața statului și a instituțiilor sale pentru a se ocupa de acumulări de resurse, preluând funcții de reprezentare și coordonare.

Costurile sistemului clientelar sunt foarte mări și le plătește societatea, firește. Cleptocrația, după cum arată experiența amară a Republicii Moldova și a altor state ex-sovietice, înseamnă reducerea nivelului de viață, prețuri exorbitante, concurență neloială, performanță economică scăzută etc. 

Guvernarea Dodon-Sandu, care reproduce aproape fățiș regimul clientelar, nu face decât să copieze modelul lui Putin sub mandatul căruia rudele și prietenii din copilărie sau din KGB al liderului de la Kremlin au ajuns ori miliardari (frații Rotenberg, Timcenko, Kovalciuk etc.), ori  conducători de rang înalt (Patrușev, Bîstrikin, Dm. Medvedev, S. Ivanov, Dm. Kozak etc.).

O apă și un pământ 

Doar naivii se mai iluzionează astăzi că nemții ne-au vândut rușilor, impunând la Chișinău o coaliție a proeuropenilor cu un partid pro-Kremlin. De fapt, lucrurile stau exact invers. 

Frau Maia și genosse Andrei le-au tras clapa birocraților de la Berlin și Bruxelles, convingându-i că ar fi posibilă o „dezoligarhizare” europeană a Republicii Moldova cu sprijinul Moscovei. Președintele republicii și premierul, după cum recunoaște Sandu, conlucrează bine și nu fac altceva decât să înlocuiască un sistem oligarhic cu unul clientelar. 

Actualii lideri ai clicii cleptocrate de la Chișinău sunt de stânga sau de dreapta doar de ochii lumii. În realitate, toți sunt o apă și un pământ.

Și Dodon, și Maia Sandu, și Andrei Năstase sunt complici binecuvântați de Kozak. Tustrei folosesc partidele lor ca pe niște mașini de vot pentru a mima democrația, a „fura puterea” și a crea o guvernare a găștilor de trepăduși, croită după calapodul putinist.