Mergeam săptămâna trecută cu un taxi spre Autogara de Nord și am văzut în față o mașină a poliției care dribla celelalte mașini. Nimic neobișnuit, la noi, în Estul sălbatic, omului legii i se permite să fie deasupra legii dacă are chef. Apoi am văzut cum un polițist și-a scos bulanul și-l învârtea la geam, făcând un fel de semne. Nu sunt șofer și nu am fost foarte atent la cele întâmplate, dar într-un minut șoferul de taxi a oprit la marginea drumului, apoi a venit și polițistul cu bulanul.

Noroc că am pornit acasă din timp, altfel am fi pierdut autobuzul, căci a urmat o discuție la geamul mașinii, o discuție lângă mașină, apoi o discuție în mașina poliției. Deja vă imaginați cu toții ce ne-a spus șoferul. I s-a găsit ceva chichiță în acte și i s-a cerut 500 de lei. El le-a dat însă 250, că atâta câștigase în acea zi. L-am întrebat dacă mai pățise vreodată să fie oprit în trafic de un polițist care la rândul său conduce și mi-a zis că nu.

Pe vremuri observasem că polițiștii de la circulație își făceau în general planul într-o zi. Amenzi și mite, cât pentru o lună. Dar în ultima vreme se pare că ei fac câte controale au chef, unde au chef. În limbajul deputaților alianței PSRM-ACUM: e un “bespredel” total. Comparabil doar cu perioada când Voronin era președinte.

Și alte instituții ale statului scârțîie serios, nu că ar scârțâi doar de la alegerea noului guvern, ci ai impresia că ele scârțîie și trosnesc încă din Basarabia gubernială. Am semnat un contract și l-am trimis în România prin Poșta Moldovei. Am avut noroc doar a doua oară, căci prima dată s-a rătăcit pe drum – cum mi s-a mai întâmplat de multe-multe ori. E bine că există internet, altfel, comunicând prin Poșta Moldovei, lucrurile ar fi catastrofale – n-am da și n-am primi vești.

Tot despre Poșta Moldovei: la un sediu de pe strada Belinski, la intersecție cu Ion Creangă, aproape tot timpul sunt cozi imense. Oficiul are două încăperi, una e întotdeauna plină, în alta funcționarele stau la povești. Când în cea liberă au refuzat să-mi vândă timbre, deși erau afișate la vânzare, am întrebat dacă sunt puse la expoziție. Da, avem expoziție, mi s-a răspuns amabil.

În schimb, la sediul central al Poștei Moldovei a avut loc o reformă! Rândul îți vine după ce-ți vezi numărul cu care te-ai înregistrat. Doar că se lucrează la un sfert din ghișee, iar pauzele între clienți sunt foarte lungi, de multe ori vezi de exemplu că o tanti nu chemă pe nimeni, deși e acolo, iar ultimul om care a vizitat-o a fost cu zeci de numere în spate. În rest e bine, că e răcoare.

Cam asta e situația, te simți tot mai batjocorit în Moldova. De evenimentele politice ce să mai spun? Încă o dată vedem că cei care au zis că schimbarea domnilor e bucuria proștilor nu au vorbit aiurea. Oligarhul a plecat, dar ne-am trezit (dormind) conduși de la Kremlin.