Republica Moldova a intrat în zodia scopului care scuză mijloacele. Orice lovitură e bună în război sau în dragoste. Dar e bună și în reformă zicerea de mai sus? Într-o epocă a căderii din multilateralism în politică de putere, în epoca contestării deschise a liberal democrației din unghiul populismelor și naționalismelor, de ce ar mai conta regulile democratice la Est de Prut?

Ei bine, am trăit să o văd și pe asta în Republica Moldova. Reforma instituțiilor nu se face prin schimbarea judicioasă a legilor, consultate cu cei cărora li se aplică și cu organismele profesionale internaționale – UE și Comisia de la Veneția – ci se face prin descinderea la sediul instituției de către omul politic care cere demisia tuturor pentru că sunt ai fostului regim. Și punct. Să plece toți. Să vin ai mei.

Mai mult, aud voci tot mai dese care vorbesc că numai cei care au pătimit trebuie să conducă astăzi. Cei care s-au luptat, care au fost în linia întâi trebuie azi să aibă legitimitatea și credibilitatea de a prelua reformele și conducerea instituțiilor statului. Decizia. Nu pentru că știu, nu pentru că instituțiile statului trebuie să funcționeze, reformate și populate cu profesioniști, pe bază de meritocrație. Ci pentru că au rezistat în lupta cu Oligarhul Rău care a Capturat Statul. Halal democrație! Halal meritocrație! Halal reformă!

Este meritocrația revoluționară post-Plahotniuc o variantă mai avantajoasă decât meritocrația revoluționară post 1789? După căderea Bastiliei? Când erau vânați nobilii și sângele albastru pentru a hrăni Ghilotina? Sau revoluția Bolșevică din 1917? Când puterea gărzilor roșii contau peste orice legitimitate? Sau la sovietici și comuniști, originea sănătoasă ține loc de meritocrație profesională?

Răspunsul este implicit, dar trebuie să-l descopere cetățenii Republicii Moldova, să-l regăsească societatea civilă reconstruită de la Chișinău, care să-și regăsească rolul de critic principial, responsabil și solid la adresa puterii.

Un lucru nu trebuie uitat: după Revoluții vine Teroarea. Și după Teroare vin anii ideologiei dominante, nicidecum al reformelor și meritocrației profesionale. 

La Chișinău, avem un acord de preluare a puterii - fără reguli, prin forță și cu abuzuri enorme, pentru a satisface doleanțele din Acordul public și mai ales din cel secret, cel verbal. Dodon și socialiștii pro-ruși preiau nu numai Securitatea și Apărarea, dar au preluat și Justiția. Crede cineva în concursurile organizate la CNA, Procuror General, judecătorii la CCM? Crede cineva că aceste măsuri luate la înghesuială, pe colț de masă, la improvizație bazată pe chichițe avocățești și extrem de aproximative juridic țin loc de legitimitate a numirilor și a acțiunii ulterioare a celor numiți astfel?

Există și contraexemple. MAE e unul dintre acestea, unde, în afară de ambasadori rechemați și schimbați de Dodon - mai ales cei numiți politic - structura a rămas în picioare și încearcă să se profesionalizeze. Dar după analiza fiecărei acțiuni și a consecințelor sale. Și dacă la Interne apar și aberații precum desființarea cu totul a unei Secții speciale, sunt și elemente și numiri cu iz evident profesionist. Și pe la președinție au văzut vreo două angajări în aceeași direcție, a unor profesioniști.

Să ne imaginăm că mâine toți cei care au lucrat în structuri administrative ale perioadei anterioare pleacă. Iar cei care nu au luptat cu Oligarhul nu sunt acceptați. Ba nu sunt acceptați nici măcar cei care au luptat, dar nu erau alături de câștigătorii momentului, sau nu sunt acceptați de unul din cele două componente ale coaliției, pro-ruși și pro-europeni(cazuri clare sunt deja în toată presa). Cu cine se mai conduce statul? Cine-l mai face să funcționeze? Cine mai știe cum se face administrația? Cetățenii sigur vor resimți prăbușirea administrativă și lipsa de servicii de calitate, debandada și ilegalitățile neaveniților cât de repede. Pe seama lor, a plătitorilor de taxe și impozite!

Realitatea istorică a precedentelor arată că meritocrația revoluționară nu ține loc nici de profesionalism, nici de expertiză, nici de experiență politică sau a lucrului cu cetățenii. Fără cunoștințe în domeniul în care activezi e greu să faci față. Fără să cunoști administrația nu poți să o conduci. Și improvizațiile se răzbună cu precădere în momentele de criză, cele complicate și cele în care au nevoie de recursul la toate resorturile profesionale și experiența decidenților pentru a face lucrurile să funcționeze.

În plus, Republica Moldova are un deficit acut de oameni pregătiți, încât nu-și poate bate joc de cei care știu câte ceva, au experiență, sunt bine intenționați și neînregimentați politic. Dacă toți pleacă, cine poate reconstrui o administrație în care oamenii au salarii penibile și care atrage doar un nivel foarte de jos de pregătire? Sau pe cei veniți să se căpătuiască prin esența funcției, folosită în moduri complet incorecte și nelegale? Sau și mai mult, cei care nu pot să aspire la mai mult, așa că se mulțumesc cu funcții minore, fără responsabilitate, călduțe, pentru un salariu indecent de mic și complet nesatisfăcător, dar care oferă statutul funcționarului și un loc de muncă la care altfel, într-o lume a competiției libere, nu ar putea aspira cel în cauză. 

Aștept cu nerăbdare depășirea momentului vindicativ și trecerea noului Guvern Maia Sandu și a noii majorități PSRM-ACUM la treabă. Și aștept primele dezbateri reale care să vizeze marile teme ale Republicii Moldova, dincolo de abordările politicianiste. Asta pentru că circul ține mintea ocupată, dar nu ține de foame. Și populația Republicii Moldova are nevoie de administrație competentă, performantă, care să-i rezolve problemele, cu mai multe sau mai puține impozite și taxe. Dar cu profesionalism și dedicație. Ideologiile și meritocrațiile revoluționare nu țin loc de capacitate administrativă, ingeniozitate, muncă și profesionalismul necesare unei administrații corecte și decente măcar. Și are nevoie de administrație și azi, și mâine, nu o administrație cu pauze și vacanțe de reașezare. Funcționale oricând.

Despre democrație, ce să mai zicem? Oricum ea a luat o pauză în Republica Moldova. Sperând ca acest hiatus să nu fie prea lung. O spun oamenii de afaceri străini, o spun organismele internaționale, ambasadele, organizațiile neguvernamentale internaționale. O va spune, cât de curând, și Comisia de la Veneția, și Uniunea Europeană. După vacanța din luna august și numirea noului Executiv European. Mai grav, o vor realiza și vor începe să o spună tot mai mult societatea civilă, mass media și cetățenii Republicii Moldova. Și asta până la toamnă. Atunci să te ții.