De când așa-zișii politicieni proeuropeni din Moldova s-au tot ascuns după drapelul UE, dar au urmărit doar îmbogățirea lor personală și crearea de noi scheme de corupție, Moldova a primit o grămadă de bani europeni. Dacă toate aceste fonduri europene ar fi fost folosite corespunzător, acum moldovenii ar fi fost la același nivel cu țările baltice, dar, din păcate, vechile obiceiuri se schimbă greu.

Totuși pot spune că anumite lucruri s-au schimbat. Nu datorită politicienilor și guvernelor (unul mai proeuropean decât altul), nu rușilor – care n-au renunțat nici o clipă la Moldova, ci datorită susținerii condiționate a Uniunii Europene și a susținerii necondiționate din partea României. Schimbările s-au simțit însă la reparații și renovări, mai puțin la reforme. Astfel, Guvernul României a renovat aproape toate grădinițele din Moldova, UE ne-a reparat o parte din drumuri, iar reforma justiției a fost înțeleasă și ea ca un “evroremont” – în instituții s-a schimbat gresia și faianța. 

Nu știu câți bani a investit UE în Moldova, însă oricine își dă seama că foarte mulți. Nu caut datele pentru că mintea mea nu poate gândi asemenea sume. Dar hora politicienilor din Moldova constă în a bate pasul pe loc, așteptând ca europenii să arunce în ei cu bani. 

Ei bine, miercuri, în cadrul Comisiei de afaceri externe din Parlamentul European, prim-ministrul Maia Sandu a ținut un discurs prin care cred că nu a vrut să jignească, însă a făcut-o. Pe lângă povestea cu oligarhul care a capturat tot, o poveste de TV8 sau Jurnal TV, care nu prea cred că-i interesează pe europeni, Maia Sandu a afirmat că „Moldova lăsată de Plahotniuc trebuie reconstruită aproape de la zero”. 

Pe lângă faptul că se poate înțelege și altceva (adică dacă a plecat Plahotniuc nu ne mai descurcăm), să spui că o iei de la 0 când ai primit o grămadă de bani europeni mi se pare că miroase a nesimțire. Înțeleg că trebuie să cerșim, dar cred că se poate și fără a-i jigni pe cei de la care cerem bani. Altfel europenii pur și simplu vor crede că trebuie să finanțeze guverne, nu un stat.

În schimb, dușmanul numărul unu al Dodonului, Traian Băsescu, a insistat, ca de obicei, pentru binele Moldovei, pentru o perspectivă europeană: „Țara este lăsată de Uniunea Europeană într-o «zonă gri». Uniunea Europeană nu a dat o perspectivă de integrare în Uniune pentru această țară. Republica Moldova rămâne o țară cu o frontieră lungă cu Transnistria, controlată de Federația Rusă și de separatiști. Rămâne o țară cărei Uniunea Europeană îi oferă asistență tehnică pentru justiție, dar nu-i oferă perspectiva prosperității europene prin perspectiva de a deveni țara Uniunii Europene”.

E o diferență imensă între discursul lui Băsescu și cel al Maiei Sandu. O diferență și de clasă. Repet, nu cred că Maia Sandu nu crede ceea ce spune, ea e onestă, dar să nu uităm că e aliata lui Dodon, iar Băsescu e dușmanul lui pe de o parte, iar pe de alta – e europarlamentar.