Un democrat este un personaj pe care-l recunoști oriunde. Nu se confundă, nu joacă, nu poate urca pe o scenă. E democrat prin tot ceea ce face, prin modul în care trăiește și se raportează la cei din jur. Minut de minut, în fiecare secundă a vieții sale, cu fiecare respirație, cu fiecare gest și fiecare vorbă a sa. Democrația la fără frecvență nu există. E ca la femeia însărcinată, nu există grade de comparație: nu poți fi mai însărcinată sau mai puțin însărcinată. Ori ești democrat ori nu ești. Punct. Iar principiile democratice nu sunt facultative în funcție de scop.

Portretul democratului absolut: „Papa” Ion Rațiu

Principiile democratice nu sunt negociabile. Ele sunt clare, fără putință de interpretare sau relativizare. Tocmai pentru că democrația nu are grade de comparație. Da, democrațiile sunt mai evoluate sau mai puțin, popoarele, oamenii pot avea mai multă sau mai puțină cultură democratică. Dar democrația e una integră și un democrat nu-și va relativiza sau uita niciodată principiile. Nici măcar pentru că scopul ar scuza mijloacele. Democrat ești tot timpul, nu la fără frecvență. În lupta cu un autocrat nu devii dictator sau autocrat tu însuți, ci își aperi principiile și rămâi un democrat. Altfel a câștigat celălalt. A câștigat autocrația, tirania, dictatura, excepționalismele de orice fel, unilateralismele, și a pierdut democrația liberală așa cum o știm.

Trăiești, respiri, respecți principiile în fiecare moment al vieții. Punctul meu de referință în democrație rămâne Ion Rațiu, primul candidat la Președinția României al PNȚ. El spunea – și o practica, o exercita zi de zi – “Am să mă lupt până la ultima picătură de sânge ca tu să ai dreptul să spui ceea ce nu-mi place mie și lucrurile cu care nu sunt de acord”. Papa Rațiu a fost democratul desăvârșit, a trăit în patria democrației, a văzut și respirat Curtea Regală britanică și a luptat pentru România din exil, formând Uniunea Mondială a Românilor Liberi chiar în timpul lui Ceaușescu, în timpul comunismului.

Ești democrat în deplinătatea trăirilor tale și fără excepții. Principiile și valorile democratice sunt aceleași pentru toți. Nu sunt relative la persoana cărora li se aplică. Libertatea cuvântului se aplică și pentru dușmanul tău cel mai aprig. Dreptul la apărare cinstită și corectă, profesionistă, este rezervat și călăului ca și victimei. Ascultarea și a celeilalte părți într-un proces sau într-o judecată de argumente se aplică tuturor. Așa cum se aplică și prezumția de nevinovăție. Sau supremația legii. Nimeni nu e mai presus de lege. Toți răspund potrivit propriilor fapte probate dincolo de orice dubiu.

Democrația nepracticată la Chișinău. Eșecul tranziției

Acum dacă tot am creionat portretul democratului, putem să ne uităm cu atenție, noi, observatorii, și se pot uita liniștit în oglindă și protagoniștii, și să realizeze cât de democrați sunt, cât de europeni, cât de înclinați să respecte și să promoveze prin propriul exemplu democrația și valorile în care pretind că cred. Cum profesează democrația și valorile europene ale statului de drept, drepturilor omului, economiei libere de piață. 

Iar faptul că poporul o cere nu e o explicație. Poporul, mulțimea, poate avea porniri, umori, emoții, poate fi irațională. Pe această bază oameni au fost linșați de mulțimi sau fete adulterine lapidate în Islam. Mulțimea nu are valori și principii decât egale cu numitorul comun cel mai de jos al său. Dar democrații, liderii, elitele, ele sunt chemate să profeseze exact principiile și valorile în care cred peste tot unde se află.

Cu părere de rău, constat că la Chișinău dacă drepturi fundamentale s-au încălcat în perioada PDM și a Oligarhului Rău care a capturat statul, alegeri libere și corecte s-au anulat, reguli și legi au fost impuse fără discutarea lor cu cei cărora lise aplicau, contrar recomandărilor internaționale, și astăzi democrația mai are mulți pași de parcurs, multe cazne și multă educație de făcut până să devină un fapt în viața de zi cu zi a cetății.

De aceea Republica Moldova nu poate să deschidă negocierile pentru intrarea în Uniunea Europeană. Nu pentru că nu vrea Dodon sau pentru că nu ar exista o majoritate populară și parlamentară care să susțină acest drum. Nu pentru că nu vrea extindere Emmanuel Macron și Franța sau Germania nu vrea să deranjeze Rusia intrând cu extinderea și dezvoltând un regim bazat pe regulile democratice în spațiul post sovietic. Ci în primul rând pentru că democrația nu este împământenită în Republica Moldova pe deplin, că nu exersată în actul guvernării, în ieșirile publice ale liderilor și în reflexele politicienilor de toate culorile.

Autoritarismul, populismele, ad-hoc-rația mai atractive când ajungi la putere la Chișinău

Pentru că autoritarismul lui Putin e mult mai atractiv când ajungi la putere la Chișinău. Bunul plac. Sic volo. C-așa vreau eu. Am primit votul? Bine. Atunci facem cum vreau eu. Lăsați regulile. Pornirile autocratice, populismul și ad-hoc-rația, guvernarea la întâmplare, la improvizație sau după bunul plac sunt mai atrăgătoare și sunt primele instrumente pe care pun mâna aleșii, aici le sunt reflexele naturale, nu în profesarea regulilor democratice.

De aceea concentrează putere și atribuții, fără a fi controlat instituțional în nici un fel, președintele pro-rus Igor Dodon. Fără ca cineva dintre democrații de toate culorile să-și pună problema fundamentală a constituționalității schimbărilor, a echilibrelor și controlului reciproc al puterilor în stat.

E un principiu democratic fundamental. Și la câți democrați veritabili sunt la guvernare, câți teoreticieni și practicieni în viața lor petrecută în Occident a normelor democratice există în Guvern, cineva ar putea explica aceste lucruri și public. Și să le și practice pe scară largă. Cu alfabetizarea necesară a liderilor care fie au uitat, fie nu au cunoscut niciodată democrația.