Am văzut în ultima vreme adoptarea rapidă și intempestivă a unui set de legi care schimbă fundamental ordinea constituțională a statului Republica Moldova. Unele sunt de-a dreptul neconstituționale, altele adaugă fundamental și reinterpretează Constituția, în al treilea caz e vorba despre prevederi paraconstituționale, care alterează raportul constituțional și echilibrele instituționale în Republica Moldova, punând în discuție inclusiv sistemul de check and balances, echilibre și control reciproc ale puterilor în stat. Și totul se întâmplă acelerat, pe repede înainte, fără nici o contestare sau dezbatere.

Republica Moldova fără anticorpi democratici

Cred că opoziția încă acuză schimbarea bruscă și intempestivă de putere, când se pregătea de alegerile anticipate. Mai ales după fuga lui Vladimir Plahotniuc, Oligarhul Rău care a Capturat Statul. PDM nu a făcut încă un Congres și e în perioada pe care boxerii din ring o iau pentru a se dezmetici după ce au ieșit dintr-un knock down, și au fost trimiși la podea, ca să reziste până la următorul gong.

Pot să cred, de asemenea, că societatea civilă este în aceeași perioadă de contemplare, respectiv că mulți reprezentanți ai săi au dat haina de activiști civici și critici ai guvernării pe cea de parlamentari, miniștri sau consilieri ai actualei puteri. Structurile civice nu s-au completat, nu s-au restructurat, iar cei sosiți în asemenea funcții nu și-au conturat încă o personalitate atât de impozantă și dosare personale care să-i profileze și să le dea forța și aplombul foștilor conducători ai organizațiilor neguvernamentale.

De asemenea, pot să accept și perioada de vacanță și bunăvoință pe care o dau cetățenii noilor aleși spre a se integra și instala în funcții, spre a prelua puterea și a intra în dosare și în problematica curentă. E un proces normal, mai ales că intrăm în plin în perioada concediilor, când nimeni nu-și mai bate capul cu guvernanții și afacerile lor politice. Totuși unele dintre aceste schimbări afectează fundamental întreaga societate și democrația din Republica Moldova.

Îmi fac, deci datoria să avertizez eu că cele ce se petrec astăzi sunt la fel de anormale pe cât de nedemocratice și profund neconstituționale. Dar cine să judece? Până se constituie noua Curte Constituțională, după alungarea – complet nedemocratică, pentru orice stat serios – a celei ce era în funcție, după forțarea demisiilor succesive, nimeni nici nu poate judeca Constituționalitatea acestor legi. Trec și termenele de 48 de ore de la adoptare pentru contestarea acestor legi, dacă mai e cineva să se uite și la aceste legi. Ce urmează deci?

Atribuții neconstituționale alterează echilibrul și controlul reciproc al puterilor în stat

Ei bine, acordarea de atribuții suplimentare, prin legi, unei instituții constituționale(menționată în Constituție) precum cea a președintelui sau mutarea unor atribuții de la o instituție la alta, vizând principalele puteri în stat, nu se poate face decât prin lege fundamentală, și după controlul de constituționalitate. Care nu s-a făcut în nici un punct. E cazul mutării atribuțiilor pe domeniul securității și apărării la Președintele Republicii Moldova, pro-rusul ostentativ Igor Dodon, ca și creșterea atribuțiilor Consiliului Suprem de Securitate care, din organism consultativ al președintelui reprezentativ, a devenit peste noapte organism de exercitare a puterii executive în materie, ca-n România – cu diferența că dincoace de Prut echilibrele sunt menținute.

Deci cele ce se petrec sunt de două facturi. Prima se referă la alterarea independenței justiției – vezi maltratarea legii de alegere a procurorilor; alterarea controlului reciproc și a independenței puterilor în stat – prin subordonarea politică accentuată și politizarea explicită a Curții Constituționale, a poziției de Procuror general, alterarea raporturilor legislativ/executiv și tendințe de partitocrație cu socialiștii pro-ruși în prim plan – vezi prezentarea Guvernului Maia Sandu la picior în fața Președintelui și partidului socialist pro-rus cu toată fracțiunea sa. Cea de a doua se referă la schimbarea raportului de forțe la nivel executiv, prin mutarea de atribuții executive de la Guvern la Președinte – deși acesta are, potrivit Constituției, doar atribuții reprezentative și protocolare – și extragerea componentelor de putere executivă, mutată la Președinte, de sub controlul parlamentar – Guvernul răspunde în fața Parlamentului, Președintele nu, în acest caz.

Pot să cred, mai mult, sunt sigur că schimbările actuale sunt rezultatul protocolului de colaborare și constituire a majorității, de subordonare a coaliției pro-europene ACUM (PAS-PPDA) față de partidul politic pro-rus PSRM și față de președintele pro-rus, Igor Dodon. Dar o înțelegere politicianistă post-electorală, fără susținere în alegeri – nici votanții PSRM nu au votat pentru așa ceva și pentru alianța cu ACUM, din contra, nici votanții ACUM nu au votat pentru mezalianța cu pro-rușii și pentru subordonarea față de proruși și față de președintele Dodon – nu ține loc de modificare a Constituției.

De fapt, marea coaliție de mezalianță actuală a aruncat în aer Constituția Republicii Moldova, pentru aceste modificări era nevoie de un proiect de modificare a Constituției, de 67 de parlamentari care să voteze proiectul și de un referendum de ratificare. Elemente pe care marea coaliție de mezalianță PSRM-ACUM nu le deține. În schimb, are o majoritate pentru a modifica legi după bunul plac și a eliminat Curtea Constituțională din joc cu totul, deci nimeni nu poate verifica constituționaltiatea acesor legi.

Comisia de la Veneția și noua Curte Constituționale au de reparat raporturile instituționale din Republica Moldova

În momentul de față cred că se impune sesizarea Comisiei de la Veneția, pe orice variantă posibilă, în legătură cu alterarea raporturilor între puterile din statul Republica Moldova și cu neconstituționalitatea transferului de atribuții către Președinte, care nu e supus controlului Legislativului. În acest caz, pot să fiu de acord că votul direct al președintelui și legitimitatea sa implicită nu se potrivește cu atribuțiile sale constituționale.

Am criticat la momentul respectiv aberația, barbarismul legislativ al revenirii la vechea Constituție și alegerea directă a Președintelui. Totuși această neconcordanță este din nou, o problemă Constituțională, precum cea a aplicării hotărârii Curții Constituționale privind introducerea numelor corect al limbii de stat, Limba Română. Dar acest lucru nu permite intrarea pe ușa din dos în eșafodajul instituțional din Republica Moldova a unei posturi de super-Președinte, cu atribuții executive majore, fără echilibru și control și fără a modifica anterior Constituția, după toate regulile artei.

De asemenea, consider că prima atribuție a viitoarei Curți Constituționale – așa politizate cum va fi, cu doi reprezentanți ai Președintelui, un reprezentant al PSRM și doi reprezentanți ai CSM care vor suporta aceeași influență politică a actualei majorități – este aceea de a verifica, după toate regulile artei, constituționalitatea acestor schimbări, după ce se va fi pronunțat Comisia de la Veneția în acest domeniu.

Știu, veți spune că controlul majorității este absolut, și e puțin probabil în Republica Moldova ca decizia Curții Constituționale să iasă altfel decât arată înțelegerea politică. Poate. Dar ceea ce pot să spun este că trebuie să ai grijă ce schimbi, pentru că modul nedemocratic, neconstituțional și care alterează regulile democratice și echilibrele te vor afecta, în viitor, și pe tine. Nu numai că aceste schimbări pot fi inversate oricând, în viitor, în alte conjuncturi, dar această joacă de-a regulile care pot fi relativizate oricând - precum în marea revoluție anti-oligarhică a barbarismelor juridice și cascadei de ilegalități flagrante - costă enorm în timp.

Iar mai grav, costurile din viitor ale repetării acestor proceduri neconforme se pot răzbuna când raporturile dintre majoritate și minoritate se schimbă. Știu că atunci când rușii și intermediarii lor din spațiul post-sovietic preiau puterea nu o mai lasă din mână o generație întreagă, orice ar face, dar chiar și așa, răzbunarea acestor proceduri va fi dură. De aceea lucrurile trebuie readuse la standardele democratice și ale statului de drept, în caz contrar există riscul sancțiunilor și împotriva actualei puteri, așa cum s-a întâmplat și cu fosta putere declarat pro-europeană.