Mă întorceam acum vreo săptămână din Antonești la Chișinău și mi s-a părut curios ce vorbesc oamenii despre schimbările din Moldova văzute din mediul rural. În general, refrenul a cam rămas la fel: ei scuipă în continuare televizoarele când îi văd pe politicieni la știri.

Viața satului însă s-a schimbat, dar n-are nici o legătură cu politica. Încă de când am intrat în Antonești și făceam poze unei păsări, m-am întâlnit cu un vecin care mi-a spus încântat că la noi în sat și-a făcut cuib un cocostârc. L-am întrebat dacă a mai fost vreodată un cuib de cocostârc la noi și el mi-a răspuns că nu-și amintește. Cocostârci, pelicani, chiar și lebede și cormorani am mai văzut la iazurile din Antonești, dar să-și facă un cuib pe stâlp, așa cum am văzut în alte părți – nu. Uite asta chiar e bucurie pentru toți.

La plecare l-am întâlnit pe omul vinovat de acest lucru – ca să vezi că nu totul e întâmplător. Mi-a zis că el a așezat cuibul pe stâlp, sperând că poate-poate. Și minunea s-a produs. A venit cocostârcul, și-a adus și niște vreascuri și acum stă acolo. Ori e văduv, ori încă nu și-a ales perechea. Uite cât de simplu a fost, însă nimeni nu se gândise înainte cum să ajute pasărea să-și facă o casă.

De la cocostârc omul a trecut la altele: ai mai văzut o țară mai nebună ca a noastră? Ce interesant a fost cu două guverne și doi președinți! Apoi, concluzia: vai de capul nostru!

La Ștefan Vodă omul a coborât, dar în timp ce mă mutam în alt microbuz (cuvinte necenzurate despre transportul din R. Moldova) am întâlnit alt consătean pe care nu-l mai văzusem cred că de cel puțin vreo 15 ani. Când eram adolescenți îl admiram, din mai multe motive, unul dintre care era că a fost voluntar în Războiul din Transnistria și că îl mai vedeam apărând scurt în sat cu kalașnikovul la gât. A stat la război cât a fost nevoie de el, apoi, ca mulți alți veterani, a fost supărat când a fost trimis acasă și a fost cedată Tighina.

În fine, omul după ce m-a recunoscut mi-a povestit că de câțiva ani lucrează în Norvegia, acolo sunt și copiii lui, și-au făcut cetățenie română și nu vor să se întoarcă acasă. Doar eu sunt patriot, a zis, dar nu știu de ce, că totul e putred aici și corupția nu poate fi stârpită.

M-am mirat că vorbește despre corupție: de obicei la sate oamenii nu vorbesc despre așa ceva, din contra, li se pare normal să ducă iepuri la doctori ș.a.m.d. Pe scurt, el și-a cumpărat un tractor și utilaje din Norvegia și a vrut să le aducă acasă. S-a interesat din timp și i s-a părut convenabil: ar fi trebuit să plătească la vamă vreo 400-500 de euro, ca totul să fie legal și bine.

Ajuns la vamă, omului i s-a luat o taxă de 2000 de euro și i-au “arestat” tractorul, vameșul i-a spus că e prea vechi, deși trecuse granițele până în Moldova fără probleme. După asta, de el s-a apropiat un bărbat și i-a spus că el e singurul de la vamă care transportă utilaje agricole, că i-ar putea duce tractorul acasă, dar că îl va costa 2000 sau poate chiar 3000 de euro. Sigur că omul a rămas mască, păi cu „transport autorizat” de la vamă se poate? O mică problemă – deja tot ce cumpărase din Norvegia devenise mult mai ieftin decât taxele vamale oficiale și neoficiale. Sunt tot mai corupți, dar n-ai cum să-i prinzi, mi-a zis, doar dacă te muți în vamă cu cortul și le urmărești fiecare mișcare.

Ne-am luat rămas bun la Chișinău. Omul mergea la București pentru cetățenia română. Patriotismul moldovenesc îi secase.