De ce a demisionat procurorul general

De bună seamă, de ce a demisionat Eduard Harunjen, încălcându-și propriul cuvânt de a nu se retrage  benevol din funcție? A fost șantajat, a cedat în fața presiunilor  politice,  s-a speriat, nervii l-au dat de sminteală?

Ținta numărul 1

 Oricare ar fi răspunsul la mulțimea de întrebări pe care le  ridică abandonul procurorului general, ele toate ascund în îndărătul lor o poveste plină de suspans. S-o luăm de la capăt deci.

După preluarea puterii de coaliția ACUM/PSRM și plecarea lui Vlad Plahotniuc, Eduard Harungen a devenit ținta principală în care a tras necruțător noua guvernare. Se pare că doar cei mai incurabili leneși din arcul guvernamental nu i-au cerut demisia.

Ceilalți însă s-au manifestat din plin. Retragerea lui Harunjen din post i-au cerut-o prim-ministrul Maia Sandu, miniștrii și deputații majorității parlamentare.

Tonul l-a dat însă nimeni altul decât președintele Igor Dodon încă prin luna mai. Dacă „în 5-6 zile nu vom vedea demisia procurorului general, a declarat el anterior, va trebui să modificăm legea și să mergem pe o cale agresivă”. Sună a amenințare, nu?

Șeful statului îl avertiza pe Harunjen că va fi pe cât de belicos, pe atât de nemilos. Și promitea să se pună în mișcare fără întârziere.  Să nu lase nimic de azi, pe mâine. Dacă se va ține cu mâinile și cu picioarele de postul său, îl prevenea el pe procurorul general, „de săptămâna viitoare vom începe alte acțiuni”.

Muntele a născut un șoarece

Au trecut însă săptămâni bune de la amenințarea președintelui republicii și nu s-a întâmplat nimic. Dodon s-a prefăcut că a uitat de propriile avertismente. De ce oare?

Miniștrii și deputații ACUM au continuat, ce-i drept,  să-l bombardeze pe Harunjen cu acuzații de tot felul, înștiințându-l că îl vor arunca  în focul gheenei dacă nu se retrage cu binișorul din funcție. Până la urmă, muntele presiunii puse pe procurorul general a născut un șoarece.

Parlamentul a adoptat marţi, 9 iulie, cu votul a 56 de deputaţi, o hotărâre prin care constată că Eduard Harunjen nu ar fi întrunit condițiile de numire în funcția de Procuror General și a cerut șefului statului să-l demită printr-un decret.  Însă Igor Dodon, care promitea adineauri să fie agresiv, a devenit cuminte ca un mielușel. Nu s-a grăbit să semneze decretul mult așteptat de majoritatea parlamentară? Ce s-a întâmplat?

Decizie abuzivă

În mass-media au apărut mai multe supoziții potrivit cărora șeful statului s-a temut să încalce legea. De bună seamă, decizia Parlamentului este abuzivă.

Potrivit legii procuraturii din 2016, avizată, de altfel, de Comisia de la Veneția și salutată de UE, Legislativul nu poate demite procurorul general sub nicio formă. Acesta este desemnat de președinte la propunerea Consiliul Superior al Procurorilor pe un termen de 7 ani și este  destituit doar  în urma unor sancțiuni disciplinare irevocabile sau prin hotărâre judecătorească dacă a încălcat flagrant legea.

Deputații nu pot periclita mandatul procurorului general pentru a nu perturba principiul separației puterilor în stat. Votul Parlamentului  de marți, oricum ai întoarce-o,  este anticonstituțional.

Cu pufușor pe botișor

Nu asta însă l-a oprit pe șeful statului să semneze decretul de demitere a procurorului general. Dodon care finanțează în mod clandestin PSRM cu bani din Rusia poate scuipa pe orice lege. Pentru el interesul poartă  fesul.

Dodon s-a speriat pentru că el însuși este cu pufușor pe botișor. A încălcat în repetate rânduri legislația și poate fi urmărit penal pentru abuz de putere. Ca să nu mai spun că s-a  expus ca un terchea-berchea în discuția cu Plahotniuc, filmată cu camera ascunsă.

A recunoscut finanțarea rusă a PSRM, a sugerat că însuși Putin controlează fluxul financiar rusesc pentru socialiștii moldoveni, punându-l pe acesta într-o situație jenantă. Liderul de la Kremlin nu-i iartă însă pe agenții săi care se dau de gol ca niște tontălăi.

De cealaltă parte, Eduard Harunjen, nu-i ușă la biserică, firește.  Putea anterior să se autosesizeze și să ceară Parlamentului demararea unei anchete pe seama ilegalităților comise de șeful statului. N-a făcut-o. Nu știm de ce: din propria inițiativă sau la sugestia fostei guvernări.

Un lucru este cert. Eduard Harunjen pentru Igor Dodon este un înger păzitor. În lipsa celui dintâi cel de-al doilea devine extrem de vulnerabil.

Cine dorește cel mai mult să scape de Harunjen?

Unde mai pui că Maiei Sandu doar i se pare că ea dorește cel mai mult să scape de procurorul general. De fapt, Moscova urmărește înaintea tuturor să se debaraseze de Eduard Harunjen.

Cu toate păcatele sale, procurorul general le-a făcut rușilor mult sânge rău. A dezvăluit crimele comise de serviciile secrete ruse implicate în așa-zisul Russian Laundromat. A împiedicat Moscova să recruteze mercenari pentru războiul din Donbass și Siria. A destructurat împreună cu SIS rețeaua  de spionaj rusesc  în Republica Moldova ș.a.m.d..

Cu alte cuvinte, Harunjen pentru Kremlin este un inamic care trebuie anihilat. Tocmai de aceea, fracțiunea PSRM, în ciuda împotrivirii lui Dodon, le-a ținut isonul deputaților ACUM, înverșunându-se să destituie procurorul general cu orice preț, chiar călcând în picioare Constituția.

Se vede că presiunea Moscovei a fost atât de mare încât Dodon nu a rezistat. Dar în loc să semneze decretul, i-a făcut un favor lui Harunjen, convingându-l să demisioneze benevol în schimbul unor garanții personale, probabil.

Ultimul obstacol

Oricum, odată cu retragerea procurorului general din funcție, a căzut și ultimul obstacol în calea unei dominații totale a Kremlinului în Republica Moldova. După ce au pus mâna pe  Armata Națională și SIS ( unde și-au impus propriul lor politruc), rușii sunt pe cale astăzi să controleze și justiția moldovenească prin inevitabila acaparare a postului de procuror general.

Ironia sorții că cel mai mare fraier în toată povestea asta plină de suspans este președintele Igor Dodon în care Putin nu mai are încredere, suspectându-l de colaborare obscură cu Plahotniuc. Nu-i exclus astfel ca liderul de la Kremlin să-i ceară viitorului procuror general capul  președintelui moldovean pentru a-l înlocui cu un alt filorus mai docil.

Nu-i plâng de milă lui Dodon, bineînțeles. El își merită soarta. Ceea ce e cu adevărat grav este faptul că blocul ACUM, din inconștiență sau din inepție, transformă Republica Moldova  într-o „votcină” rusească.