În Lvov există o stradă Giokar Dudaev. Nu știam asta. Când am descoperit-o, am lăsat totul baltă, toate celelalte treburi pe care le aveam și am cotit-o pe strada Giokar Dudaev. Ucrainenii au o stradă Giokar Dudaev. Una dintre străzile din Lvov îi poartă numele și eu m-am pornit s-o străbat dintr-un capăt în altul, așa, fără niciun motiv, doar dintr-o mare simpatie față de marele general cecen, căruia, acum câțiva ani, i-am dedicat un ciclu de poezii. Mergeam și mă gândeam oare de ce nu avem și noi, la Chișinău, o stradă în numele generalului cecen?

Un misionar creștin se adresa celor care treceau pe strada Giokar Dudaev la un megafon. M-am oprit să-l ascult, deși nu știam ce spunea. Avea o voce călduroasă și foarte plăcută.

Un tip beat ieși dintr-o cârciumă și se porni clătinându-se spre mine. Nu știu ce îmi spunea. Pe unul dintre oamenii cu care am călătorit în același tren l-am văzut făcând fotografii pe strada Giokar Dudaev.Bețivul avea ochii umflați și niște cicatrice proaspete.

Două fete, așezate pe o bancă, își dezveleau coapsele ademenitoare. Râdeau. Râdeau în hohote, în timp ce își citeau mesajele din mobil.

Pe o bancă, un domn singur, cu o tablă de șah în față. M-am apropiat.

-Jucați? l-am întrebat.

-Da.

Am jucat o partidă și m-a învins.

-Haideți să mai jucăm o partidă.

-Doar pe bani. Cine pierde plătește.

- Cât?

- 20 de grivne.

Am primit și am jucat. De data asta, am jucat cu negrele. Cineva i-a adus o cafea și adversarul meu și-a așezat paharul pe tablă în locul unde un pic mai înainte a stat un pion pe care I l-am suflat.Am pierdut și această partidă și i-am dat 20 de grivne. De data asta, m-a bătut foarte repede și ușor. În locul meu, a venit altcineva să joace, tot pe bani. Într-o pizzerie o tânără mămică împingea un cărucior. Într-o cafenea, la masa de lângă fereastră, două fete mâncau prăjituri cu ciocolată și râdeau.

Pe o bancă, un bărbat îmbrăcat în uniforma armatei ucrainene fuma o țigară cu capul în pământ. Nu se uita la nimeni. Stătea singur pe bancă și fuma.

Începu să plouă.

Am mai văzut câțiva militari ucraineni. Unul dintre ei mă depăși și pe mine. Privindu-l cum mergea foarte grăbit, aproape alergând, mi-am adus aminte că în Ucraina se desfășura un război foarte sângeros.

Strada Giokar Dudaev se termină și cineva mi-a atras atenția că îmi erau dezlegate șireturile de la pantofi.