Suntem o republică bananieră fără banane.  Am putea spune că suntem o republică bananieră a roșiilor sau a strugurilor, dar nu, n-avem noi nici atâtea roșii și sticlele de la Purcari nu ajung la toți moldovenii. Mai degrabă o republică bananieră roșie.

În schimb avem politică de republică bananieră, asta e foarte clar. Când o putere e dată jos – fuge, așa cum s-a întâmplat acum cu Plahotniuc, Șor și o parte a apropiaților săi. Cei noi, când pun mâna pe banană, nu vor să o mai împartă. Dar unde e banana? Ce e banana moldovenească? Sunt fondurile europene primite transparent, dar evaporate netransparent și banii rusești veniți pe sub masă, prin genți, ca a lui Șor, prin diplomate – ca a lui Usatâi, prin toți membrii partidului – ca la Dodon, după cum rezultă din înregistrarea în care voia federalizarea și din donațiile socialiștilor, mai mari decât veniturile lor.

Ce s-a întâmplat în ultimul an în Moldova n-a semănat deloc cu un stat democratic. De la campania electorală, alegeri, împărțirea puterii și preluarea ei. Până și protestele sunt plătite, indiferent de partea cui sunt protestatarii. Iar acum, în timp ce sunt prezentați noii miniștri, în paralel a început ceva ce seamănă cu răfuiala dintre bande, cu răzbunarea primitivă. Nu vorbesc despre Șor – el demult trebuia arestat și judecat, ci de modul în care nu se schimbă discursurile celor aleși.

Ok, au ajuns la putere repetând întruna (ca în Minunata lume nouă) cuvinte ca tâlhari, oligarhi, criminali. Ajunși în fotoliile lor moi, nu și-au schimbat discursul. Năstase, chiar dacă a căpătat porecla de Inamicul presei, continuă să lupte cu jurnaliștii, dorindu-și una foarte loială, blândă cum sunt cumătrii și nănășeii. Și mai aiurea mi s-au părut declarațiile lui împotriva presei la televiziunea românească B1, când n-a trecut prea mult timp de la închiderea ziarului Timpul, fondat de Constantin Tănase. Presa rusească din Moldova n-are probleme și se pare că-i place și lui Năstase.

Au plecat unii boieri bananieri, acum se întorc alții. Kozak nu se joacă. Procurorii unora au devenit procurorii altora peste noapte – poftim și reforma justiției, ca să nu mai amintesc și de Curtea Constituțională. Renato Usatâi se întoarce ca erou! Cine mai e la rând?

Totuși ne bucurăm că am ieșit din criză. Dar oare am ieșit, nu e un început grandios pentru o altă prăbușire? Deocamdată acest guvern ar trebui să scape de porecla guvernul Kozak. Ceea ce e destul de greu, avându-i în brațe și pe socialiști. Așteptăm și raportul Kroll 2. Cred că și Zinaida Greceanâi îl așteaptă, nu-i așa, că parcă era pomenită în Kroll 1.