Una dintre regulile copy-right-ului, și mai ales a scrierilor de factură academică, este aceea de a atribui ideile care nu-ți aparțin. E ceea ce am făcut cu zicerea celebră a lui Dan Dungaciu cu referire la situația din Republica Moldova („nu te aliezi cu ISIS ca să-l dai jos pe Al Assad”), e ceea ce voi face și astăzi în acest editorial pentru că ideea de a compara situația din Republica Moldova cu cea de la finalul celui de-al Doilea Război Mondial îi aparține lui Andi Lăzescu de la revista 22.

Într-adevăr, reputatul analist al GDS Iași, fost director al TVR, remarcă un lucru absolut corect despre modul în care poți colabora cu rușii, și aduce argumente profund istorice: trișarea. Păcăleala. Șmecheria. Interpretarea creativă. Cinismul. Lipsa de fair play. Câștigul cu orice preț. Da, odată ce începi să faci afaceri cu rușii/sovieticii, la vremea lor, poți să te aștepți oricând că-ți trag o țeapă. Și nu o spun statele mici – care au tone de asemenea exemple, începând de la actele fondatoare ale CSI cu recunoașterea integrității teritoriale, a independenței și suveranității de stat, aruncată în aer de războiul ruso-georgian și ocuparea Abhaziei și Osetiei de Sud respectiv anexarea Crimeii și agresiunea militară rusă din regiunile Donetsk și Luhansk din Estul Ucrainei. Au pățit-o și case mai mari.

Într-adevăr, formulările clare împinse de ruși la masa de negociere în ambiguitate constructivă sunt întotdeauna utilizate de Rusia prin răstălmăcire și interpretare sau relativizare, pentru a intra în avantajul propriilor interese. De exemplu, integritatea teritorială a Ucrainei, garantată prin acordurile de la Budapesta 1994 - când aceasta a intrat în Tratatul de Neproliferare nucleară, a renunțat la armele nucleare de pe teritoriul său, unilateral(cedându-le Rusiei, succesoarea la tratate a URSS) și primind garanțiile membrilor permanenți ai Consiliului de Securitate - a fost relativizată prin „revolta internă contra guvernării fasciste” în Crimeea, omuleții verzi și pretinsul referendum organizat fără nici o supervizare, în bătaia Kalashnikoavelor rușilor, pentru a clama ulterior „voința manifestată” și dreptul la autodeterminare al Crimeii care firește, s-a unit imediat cu Rusia.

Dar Andi Lăzescu merge mai departe în istorie, și arată cum au luat țeapă marile puteri în al doilea Război Mondial. Mult hulitele acorduri de partaj (șervețelul lui Churchill și Stalin) nu au fost niciodată respectate de către Uniunea Sovietică! Din contra, de unde cu România raportul era 50-50%, au luat toată țara. În Grecia, dacă nu era lovitura militară și regimul coloneilor, străvechea Eladă, leagănul democrației, nu mai ajungea în Occident. Iar pe toată zona Europei Centrale și de Est lucrurile s-au complicat în același sens, devenind imperiul exterior al URSS.

Mai mult, trebuie să aduc aminte aici de celebrul discurs de la Fulton al lui Churchill – premier britanic care a câștigat războiul dar a pierdut fotoliu de premier – și care anunța că „O Cortină de Fier se lasă asupra Europei”. Și McKenna cu celebra Lungă Telegramă de la Moscova care anunța Războiul Rece la nici un an de la terminarea Războiului al doilea mondial. Pentru că atât durează alianțele conjuncturale, "situaționale" la ruși: cât și-au atins interesele și și-au văzut sacii în căruță, apoi auncă aliații peste bord. O pot mărturisi și social-democrații tradiționali din România, aliați cu comuniștii în 1945, și care au fost aruncați ulterior în pușcării murind alături cu liderii celorlalte partied istorice, Maniu, Mihalache, Brătianu și alții. Cu toții.

Pilda este că, atunci când faci afaceri cu rușii, trebuie să ai grijă că, după acordurile de la Yalta, vine Războiul Rece. Deci ești următorul la aruncat peste bord de la guvernările de mezalianță, ești următorul la aruncat în închisori politice, ești următorul păcălit. Dacă nu-ți iei garanțiile de rigoare, asigurătoare. Ceea ce nu s-a întâmplat la Chișinău, unde avem un guvern al unei coaliții fără cheile de control și fără frâne.

Și acum, o contribuție proprie. Am mai spus-o, rușii, odată ce pun mâna pe hățuri, nu le mai dau din mână o generație întreagă. Măcar douăzeci de ani, în alte cazuri jumătate de secol. Nu știu să împartă, nu respectă negocierile, angajamentele și nu respect legile. Revizionismul e characteristic. Mai că aș paria că asta vine și la Chișinău dacă varianta aceasta de mezalianță rămâne în vigoare. Orice alianță cu PSRM e toxică și reprobabilă, nu atât prin infatuatul și lăudărosul Dodon – care e pe punctul de a se băga singur în pușcărie cu afirmațiile sale înregistrate pe cameră – ci pentru că în spatele său stă Moscova, cu toată greutatea sa strategică și forța sa în revenire. Greu de contracarat și extrem de periculoasă, care revine la granița de pe Prut a României și în spatele Ucrainei.

Nu întâmplător azi la Chișinău vin în vizită intempestivă trimișii speciali ai României, consilierul prezidențial pentru afaceri externe, Bogdan Aurescu și secretarul de stat pentru afaceri strategice, Dan Neculăescu, în timp ce la Odessa se întâlnesc miniștrii de externe ai României și Ucrainei, Teodor Meleșcanu și Pavlo Klimkin. E un semnal de alertă majoră pentru interesele strategice ale celor doi vecini ai Republicii Moldova care vor să înțeleagă cum se face ieșirea din criză, unde poate duce dialogul, și vor să avertizeze părțile asupra propriilor interese. Și trimisul special ucrainean a fost în ajun și s-a văzut cu reprezentanții celor două guverne paralele de la Chișinău – cel interimar și cel care nu recunoaște hotărârile Curții Constituționale, pe motiv că e controlată de Plahotniuc. Dar și cu ambasadorii principalelor state de la Chișinău – UE, SUA, România. Rezultatele acestor vizite vor cântări greu în soluțiile viitoare și mai ales raprotarea Kievului și Bucureștiului față de Chișinău.