Un bărbat gras și o femeie în vârstă se ciondăneau în fața cabinetului urologului, fiecare pretinzând că a venit primul.

- Eu când am venit, dumneavoastră nu erați aici, îi reproșa bărbatul gras. Deci eu voi intra primul.

- Dar aici era sacoșa mea. O lăsasem în locul meu, iar eu am mers până la baie.

- Nu încercați să mă prostiți, vă rog, țipă bărbatul. Pentru că eu când am ajuns aici, aici nu era nimeni. Ăsta-i adevărul.

Bărbatul făcu un pas înaintea femeii și apucă clanța cu mâna, dar nu se lăsă mai prejos nici femeia. Îi dădu roată și se postă și ea în fața ușii, gata în orice moment să se izbească înăuntru dacă ușa se va deschide.

Alți doi bătrâni se certau în fața cabinetului orelistului. Își aruncau unul altuia cuvinte grele în față. Bătrânul scund intrase fără rând și bătrânul livid la față îi imputa asta. Bătrânul scund vru să-l ocolească, dar bătrânul livid îi ieși în față și-i puse mâna în piept. Strigau unul la altul.

La pulmonolog era coadă și eu am întrebat cine e ultimul. Toți și-au întors capetele și m-au privit. Iar în ochii lor am citit atâta ură, încât m-am speriat. Mă priveau cu dușmănie, de parcă i-aș fi înjurat. Se priveau unul pe altul cu iritare și scârbă, ca și cum s-ar fi vrăjmășit toată viața.

Ușa s-a deschis și în ușă s-au înfipt în același timp femeia în vârstă și bărbatul gras, împingându-se unul pe altul, iar câștig de cauză a avut bărbatul gras, pentru că era mai puternic. Femeia în vârstă rămăsese în fața ușii, și începu să plângă.

Înăuntru fu chemat bătrânul înalt și-l lăsă în plata domnului pe bătrânul scund, care o luă la fugă pe coridor. Doi bebeluși plângeau în brațele mamelor lor. Cineva răcnea la te miri cine la mobil.

În sfîrșit, mi-a venit și mie rândul să trec pragul pulmonologului și am închis ușa după mine. Înăuntru era atâta liniște, cum mai era doar în cabinetul ăla unde conducerea blocului ACUM s-a întâlnit cu Dmitri Kozak. Medicul m-a întrebat ce mă doare, și eu început să-i spun și nu se auzea nici un cuvânt. Îmi pierise vocea.