Cei câțiva cititori care se aflau într-o sală a bibliotecii de la etajul doi s-au sculat în picioare și s-au dus la ferestre ca să vadă ce se întâmplă afară, de unde răzbătea o larmă înfiorătoare. M-am alăturat și eu.

Cu cărțile în mâini, stăteam lipiți de geam și ne uitam la oamenii care se adunau în piața guvernului și suflau în vuvuzele. Un domn lat în umeri a intrat și ne-a spus să ieșim afară:

- De ce? l-am întrebat eu nedumerit.

- Pentru a verifica dacă nu e amplasată vreo bombă în sala asta. Ieșiți tot acum afară.

 Am ieșit, iar în locul nostru au pătruns trei tipi umeroși, care s-au încuiat pe dinăuntru.

- Ăștia sunt de la Ambasada Rusiei. Îi filmează pe demonstranți de la fereastră. Îi știu eu. I-am mai văzut aici.

Am coborât în stradă, unde am văzut două mulțimi care se confruntau între ele, una în frunte cu Maia Sandu și Andrei Năstase și alta compusă din foarte mulți tineri. Primii strigau:

- Jos prețurile!

- Jos Mafia!

Ceilalți scandau:

- Maia Sandu și Andrei!

Cerșetorii Nației.

- Nu vă fie frică!

Andrei o are mică.

Scandau unii la alții. Nu aruncau cu pietre sau sticle, ci cu cuvinte, încărcate de ură. Și auzeam când jos mafia, când Maia Sandu și Andrei cerșetorii nației și mi se părea că ciocnirea dintre cele două tabere era inevitabilă. Se băgară însă între ele gardienii și spiritele se mai calmară.

Deodată, m-am întors cu fața spre bibliotecă, și m-am gândit că de la una dintre ferestrele ei ne filmau tipii ăia de la Amabasada Rusiei. Totuși, nu pentru asta am ieșit eu azi din casă, ci pentru a citi o carte la bibliotecă. De aia, m-am întors în sala de unde am fost scos afară. Sala încă mai era încuiată. Ceea ce înseamnă că tipii ăia mai filmau. Mai filmau pentru că mitingul și contra-mitingul încă  nu se terminaseră. Nu am avut încotro și m-am întors în piață. Unde, acum, tipii ăia de la Ambasada Rusiei mă filmau și pe mine.