Că posibilele alegeri legislative anticipate reprezintă doar o reașezare a beligeranților în vechile tranșee  pentru continuarea unor lupte poziționale,  e de la sine înțeles. Multă brutalitate, agresivitate, risipă de timp și linii de foc săpate în pământ, puține rezultate scontate. 

Sânge vărsat pentru nimic

Rămânând pe câmpul metaforei de mai sus, prelungita confruntare electorală din Republica Moldova se aseamănă, păstrând proporțiile, desigur, cu Primul Război Mondial. Sângele curge gârlă, succesele însă întârzie să vină.

Igor Dodon, care încă mai ieri spunea că șansele de a evita alegerile anticipate sunt de 50 la 50, a devenit brusc extrem de pesimist. Potrivit lui, riscul dizolvării Parlamentului și convocării unui nou scrutin este deja de 90%.

Scepticismul pe cât de exacerbat, pe atât de bizar îl dă de gol pe șeful statului. Atitudinea sa batjocoritoare față de blocul ACUM („Doamne ferește ca aceștia să ajungă la putere, spune președintele, mulții dintre ei sunt naționaliști”) și, în același timp, refuzul de a acorda măcar o singură șansă PDM-ului de a negocia o coaliție de guvernământ, dovedește că el nu-i un om liber.

Este la mintea oricui că Dodon e o slugă umilă la ruși care nu are nicio posibilitate să le ignore ordinele. Iar indicația Kremlinului este fără de echivoc: nicio coaliție cu PDM. Această poziție intransigentă este explicabilă.

De ce Moscova vrea să scape de Plahotniuc

Orice s-ar spune, Plahotniuc  este singurul politician de la Chișinău care a îndrăznit să dea peste cap marea spălătorie de bani a FSB-ului prin Republica Moldova, să le închidă ușa în nas înalților emisari ai lui Putin (Rogozin) și să destructureze rețeaua de spionaj rusesc îndreptată direct împotriva NATO. Astfel de lucruri nu se iartă la Moscova.

Ca să nu mai vorbesc despre închiderea tuturor căilor de acces pentru  militarii Federației Ruse în Transnistria,  Legea anti-propagandă, adoptarea în 2018 în Adunarea Generală a ONU a unei rezoluții care cere evacuarea trupelor ruse din estul Republicii Moldova ș.a.m.d.. La acestea se adaugă promovarea proiectelor românești în sfera bancară, în sectorul energetic și în alte ramuri economice în detrimentul intereselor rusești.

Chiar dacă presa internațională îl compară pe Vlad Plahotniuc cu Bedzina Ivanișvili, fondatorul și liderul partidului de guvernământ „Visul Georgian” (ambii sunt multimilionari și taxați drept oligarhi), președintele PDM, pe planul abordărilor politice practice, are mai multe similitudini cu Mihail Saakașvili. Ambii au reușit să elimine influența rusă din instituțiile publice. 

Există între ei și diferențe notabile, bineînțeles. Saakașvili a căutat să descătușeze justiția de controlul politic, Plahotniuc doar a mimat acest lucru sub presiunea campaniilor politice și mediatice  dezlănțuite împotriva sa.

Totuși, în ceea ce privește eliberarea Republicii Moldova de controlul sufocant al Maicii Rusia, președintele  PDM a făcut nu mai puțin decât liderii țărilor baltice de la mijlocul anilor 1990. De aceea, a ajuns să fie antipatic în Rusia, Moscova încurajând și manipulând din umbră, pe dreapta eșichierului politic, toate campaniile de demonizare a liderului democrat .

Altceva e că Plahotniuc a comis el însuși erori  care l-au făcut vulnerabil. Ca și Poroșenko în Ucraina care, nehotărât și inconsecvent în lupta contra corupției, a favorizat nașterea politică a lui Volodimir Zelenski, liderul PDM, prin tergiversarea reformelor și adoptarea unor decizii controversate, a netezit drumul în politică Maiei Sandu și lui Andrei Năstase.

Inamicul nr.1

Oricum, dincolo de gafele comise, Plahotniuc rămâne în prezent inamicul numărul 1 al Moscovei la Chișinău. Rușii își dau seama că indiferent în ce formulă  de guvernământ ar intra PDM, influența lor de altădată în Republica Moldova nu va fi refăcută. Și dimpotrivă, în cazul unui bloc PSRM-ACUM, ușile Kremlinului în instituțiile publice s-ar deschide larg.

Mai cu seamă că Andrei Năstase și Maia Sandu se jură pe o mică pe ceas că, de îndată ce vor fi adoptate legile antioligarhice, ACUM se va retrage din funcția de președinte al Parlamentului. Ați mai văzut undeva  ca o schimbare majoră în stat să se producă în urma unei simple votări în Parlament a unui pachet de inițiative? Este culmea utopiei să crezi asta.

Procesul de emancipare a justiției este lung și dificil, impunând un efort politic de durată. Așa s-a întâmplat în România, bunăoară, unde lucrurile s-au schimbat în bine treptat, nu după formarea DNA,  care a lâncezit mai mulți ani, ci în urma sprijinului constant acordat de Traian Băsescu  judecătorilor și procurorilor.

Ori ACUM, ori nimeni

Privită din acest unghi, abordările politice naive și, deopotrivă,  speculative ale blocului ACUM îi convin lui Putin. Nu degeaba i-a chemat in corpore pe deputații PSRM la Moscova și le-a cerut ori să facă  alianță cu PAS-PPDA, ori să provoace alegeri anticipate.

Singurul obstacol în calea unei coaliții a Zinaidei Greceanîi cu Andrei Năstase și Maia Sandu este  nevoia instituționalizării acesteia. Socialiștii nu au cum să cedeze dreptei europene toată puterea chiar și pe un timp foarte scurt fără a primi nimic în schimb, pentru că riscă să se compromită lamentabil în fața propriului electorat, fapt de care imediat va profita PDM, firește.

Cum însă PAS și PPDA vor  imposibilul – să înjghebe un concubinaj cu PSRM și, totodată, să rămână virgine – Kremlinul, care  trage toate sforile acestui joc, nu poate să le dea satisfacție. Și dacă nu și nu, după cum cânta în perioada interbelică interpretul Zavadoc Marin Teodorescu, dragostea e ca și-o râie.  

În aceste condiții, anticipatele sunt dificil de evitat. Războiul va fi pozițional, dar strategii lui Putin speră să inventeze pentru Republica Moldova un nou Stalingrad când nimeni nu se va aștepta.

Război pe două fronturi

Toți cei trei favoriți ai campaniei electorale (PSRM, PDM și ACUM) pornesc cel puțin cu un handicap. Socialiștii  s-au dovedit a fi precari în circumscripțiile uninominale, iar PDM va căuta să-i cotonogească în anticipate anume pe acest teren lunecos.

ACUM  a avut un comportament de-a dreptul infantil după alegeri. A lansat un plan „antioligarhic” copilăros și a purtat discuții cu un partid filorus, românofob și antiunionist, ceea ce îl va costa scump în anticipate.

În fine, PDM are avantajul că a stat pe margine și nu a participat la penibilul dialog al surzilor dintre PSRM și ACUM. Însă democrații au o mare problemă: ei vor avea în anticipate cel mai de temut adversar posibil - Vladimir Putin.

Cu alte cuvinte, Plahotniuc va trebui să lupte, spre deosebire de contracandidații săi, pe două fronturi. Se va afla mereu sub foc încrucișat, fiind atacat violent și de PSRM (Moscova) și de blocul  ACUM.