O inițiativă legislativă bipartizană a fost înregistrată în Senatul American de către republicanul Ted Cruz și democrata Jeanne Shaheen, ambii membri ai Comisiei pentru Relații Externe a senatului SUA, scopul fiind sancționarea drastică a construcției conductei de gaz Nord Stream 2, între Rusia și Germania.

Sancțiunile au fost anunțate, de altfel, chiar de către Președintele SUA, Donald Trump. Între timp, negocierea Directivei Gaze și un set de negocieri franco-germane, germano-americane și ruso-germane au calmat spiritele: Germania și-a asumat o parte din costuri, contruind terminale LNG și cumpărând gaz lichefiat de la SUA, Rusia și Gazprom au trebuit să accepte că statutul conductelor care intră în UE e egal cu al celor de pe teritoriul european - deci se supun pachetului 3 energetic european, cu accesul terțului la conductă și separarea transportului de distribuție - în timp ce res tul statelor europene au trebuit să accepte că această conductă se construiește.

Acordul franco-german, tradus ulterior în Directiva Gaze - negociată sub președinția română a Consiliului UE - a dus la deblocarea situației și pare echitabilă, în condițiile în care Germania a făcut din conducta Nord Stream 2 un caz de interes național. Eliminarea combustibilului pe cărbune – din cauza poluării și emisiilor de carbon - și închiderea centralelor atomoelectrice au făcut Germania dependentă, în creșterea sa economică, de gazul și petrolul rus. SUA a remarcat o depășire substanțială a procentelor acestei dependențe și au sesizat și NATO privind această dependență care afectează securitatea energetică, dar Germania a fost fermă pe poziție și a acceptat toate costurile colaterale.

De data aceasta, sancțiunile propuse în proiectul de lege vizează creșterea presiunii asupra celei mai importante mărfi de export a Rusiei, petrolul și gazele. De altfel, tema gazoductului Nord Stream 1 și 2 a divizat substanțial UE între statele ce-și doreau conducta, cu precădere Germania, și cele din Centrul și Estul Europei ocolite de conducta cu pricina, cu precădere Polonia și Țările Baltice.
 
Ținta sancțiunilor, potrivit proiectului de lege, devin vasele care ajută la construirea conductei, cele care lucrează la scufundarea și amplasarea pe fundul Mării Baltice a conductei. Apoi proprietarii, armatorii de vase și șefii companiilor implicate și legate de vase și construcția conductei vor fi vizați de blocarea vizelor pentru intrarea în SUA. Vor fi blocate toate proprietățile, tranzacțiile și bunurile din SUA ale acestor persoane fizice și juridice și vor fi sancționate, în egală măsură, firmele de asigurări implicate în proiect, dar și cele ce asigură vasele ce intră sub sancțiuni. Acționarii europeni ai conductei Nord Stream 2 sunt Uniper SE, Engie SA, Royal Dutch Shell Plc, OMV AG și Wintershall BASF SE, alături de Gazprom. Proiectul vizează transportul altor 55 miliarde metri cubi pe lângă cele 55 asigurate deja de către Nord Stream 1. O cantitate enormă de gaz care face Germania și Europa dependente de gazul rusesc, dar conducta ocolește și statele de tranzit din Europa Centrală și de Est pe unde treceau coridoarele anterioare de gaz. Principala vizată e Ucraina, acolo unde tranzitul de gaz poate fi întrerupt cu totul iar sud-estul Europei poate fi izolat complet. Alternativ, Bulgaria, Serbia și Balcanii de Vest, chiar și Ungaria și-ar procura gaze din Turkish Stream, conducta pe sub Marea Neagră Rusia-Turcia, sau din transportul și interconexiunile cu Coridorul Sudic energetic European prin Baku Tbilisi Erzerun care folosește gaz azer.
 
Până la realizarea proiectelor de gaze din Marea Neagră, de la mare adâncime, proiecte ce stagnează, România pare cea mai vitregită în cazul întreruperii tranzitului de gaz prin Ucraina. Contractul de tranzit expiră la finalul anului iar negocierile tripartite sunt afectate de alegerile europarlamentare și de votarea noii Comisii. Una din promisiunile Rusiei, smulsă de Germania pentru a putea încheia acordul pe Directiva gaze, a fost continuarea aprovizionării cu gaz prin Ucraina. Însă relațiile dintre cele două părți, Rusia și Ucraina, respectiv Naftohaz Ukraina și Gazprom, sunt complicate după procesul pierdut de Gazprom la Curtea de Arbitraj din Stockholm. Moscova dorește să folosească subiectul pentru a constrânge Kievul să renunțe la pretențiile și sumele stabilite la Stockholm, în timp ce președintele Gazprom, Alexei Miller, a vorbit despre continuarea trazitului doar dacă se justifică financiar. De altfel, din sursele noastre, Gazprom a notificat deja unii beneficiari să-și găsească surse alternative pentru că tranzitul prin Ucraina urmează să fie închis.
 
Nu știm încă cât timp e necesar pentru ca legea să treacă în Congres. Nici măcar dacă va fi susținută de către administrație. Cert este că apariția proiectului de lege reprezintă o amenințare credibilă și un element de descurajare a celor implicați în proiect. Deja companiile europene au comunicat informal că vor renunța la partea lor de acțiuni și finanțare din proiect dacă se confruntă cu sancțiuni americane sau interdicția de a opera sau face afaceri cu firmele americane.
 
 În acest caz, Gazprom este decisă să finanțeze și să încheie ea singură proiectul. În cazul său, cooperarea de orice fel cu SUA e inutilă, Gazprom e autosuficientă și neinteresată în orice formă de presiune. Ca monopolist, existența acestei companii de producție, transport și ditribuție, în același timp, contravine regulilor pachetului 3 energetic european, de aceea va fi necesară descentralizarea acestei proprietăți și crearea de entități juridice distincte pentru fiecare componentă în parte, iar aceste entități să nu aibă nicio legătură cu Gazprom. Nu e un lucru foarte greu, dar presupune ceva timp și, mai ales, introduce în Rusia aceste noi companii care pot, în timp, sparge monopolul Gazprom. Între timp, Germania investește 500 miliare de euro în închiderea furnizorilor de energie din cărbune, din energie atomoelectrică și compensarea cu petrol și gaze rusești.