Politica, precum și preacurvia, sunt considerate cele mai vechi meserii din lume. Dacă prima nu e menționată direct ca atare – dar are numeroase referințe indirecte – cea de a doua își are locul ei în Biblie, atât în Vechiul cât și în Noul Testament. Nu e, deci, de mirare, că cele două sunt deseori asemănate, chiar dacă în primul caz preacurvia se face cu cuvântul, cu minciuna, cu șiretenia și vorba meșteșugită iar în al doilea caz e utilizat trupul, nurii, junețea și sentimentele celor din jur.

Ei bine, am făcut această introducere pentru a trece, totuși la pledoaria mea pentru caracter și în politică. Preacurvia politică are picioare scurte și acumulează istorii multe și puțin relevante, cu ieșiri dure pe ușa din spate, în uitare și regrete. Câte speranțe politice - tineri sau mai puțin tineri dar proaspeți politicieni - ați văzut, cei care odată numiți, s-au pierdut în neant. Au dispărut în irelevanță, lipsă de omenie și mai ales lipsă de caracter. Tocmai de aceea și spun: în politică e nevoie de fler, de stomac, de carismă și forță de convingere, dar e nevoie și de caracter.

În general când evaluezi un om pentru un post – și mă refer cu precădere la metodele de resurse umane cele mai avansate, utilizate de marile multinaționale – sunt în prim plan instrucția(pregătirea) și experiența - CV-ul, istoria în locurile de muncă de până acum. Educația, caracterul și abilitățile de relaționare cu terți se evaluează la interviuri, odată depășită componenta de pregătire profesională și de experiență. Dar orice om cu inteligență medie știe să se pregătească și să se prezinte la un interviu pentru a obține un loc de muncă sau o poziție publică machiindu-și trăsăturile mai puțin acceptabile, prezentându-se în forma care-l avantajează cel mai mult.

Resursele umane moderne utilizează referințele pentru a compensa acest fapt, numărul și consistența lor. Dar și acestea pot să ducă într-o direcție greșită, odată ce preopinentul prezintă doar ceea ce îi convine. Iar investigația și referințele luate la fostele locuri de muncă sunt prea sofisticate și nu le mai verifică decât serviciile de informații. În timp poți descoperi neajunsurile pe această direcție doar în timp, la noul loc de muncă, în noua echipă. Văzând și făcând.

Așa și cu politica. În timp poți realiza că cel cu pregătire profesională impecabilă, cu realizări și poziție publică favorabilă, odată ajuns în politică și în funcție, își vădește caracterul și-și arată tarele de comportament în raport cu cei din jur. Vezi atunci ce viperă ai adus la piept să crești și ce efecte au credulitatea și atracția CV-urilor prea sclipitoare, care dau bine și atrag voturi.

Cred că ultimele alegeri parlamentare de la Chișinău au adus în prim plan figuri noi, oameni destoinici, curați și bine intenționați. Dar cred, totodată, că au venit și numeroși profesioniști muncitori care au probat, în cele nici 3 luni după alegeri, chiar fără funcționalitatea Parlamentului, tarele de caracter. Deficiențe majore, lipsă de bun simț, nerecunoștiință față de cei care i-au adus în posturi alese, ba chiar ambiții de a promova cu orice preț, călcând pe cadavre, luându-le chiar locul binefăcătorilor care i-au ridicat din posturile lor de profesori, cercetători, diplomați, majoritatea „foști", în postura de parlamentari. Iar această descoperire a lipsei de caracter este dureroasă și se resimte ca o lovitură și ca o înfrângere chiar pentru cel care i-a promovat, lider de partid sau apropiat deciziei care a dus la includerea acestor personaje pe liste.

De aceea cred că alegerile anticipate sunt așteptate pentru toată lumea. Și mai cred că mulți din cei fără caracter nu se vor mai regăsi pe listele și în cursele electorale din anticipatele ce se anunță, iată, a fi pronunțate în iunie. Știu de răsuflările ușurate ale păcăliților din primă instanță, cei care au descoperit lipsa de caracter, orgoliile și ambițiile nemăsurate – și nemeritate – ale acestor personaje. Bănuiesc și regretele tardive care-i vor încerca pe acești pescuitori în ape tulburi, ariviști și personaje fără carieră politică, dar care se visau toți premieri, șefi de stat și miniștri în același timp.

Brânză bună în burduf de câine!