Cu două săptămâni înaintea alegerilor europarlamentare, au apărut rapoarte de parcurs privind interferența Rusiei în aceste alegeri. Rezultatele studiilor ale multiplelor instituții care se ocupă cu aceste aspecte au relevat nu numai îndărătnicia și încăpățânarea Rusiei de a continua aceste, practici, chiar dacă a fost expusă public, dar și tacticile și obiectivele Rusiei în aceste demersuri: crearea și adâncirea rupturilor din cadrul UE, ponegrirea și distrugerea legitimității, dacă se poate a credibilității instituțiilor europene și naționale în statele europene, subminarea instituțiilor europene și naționale în raport cu statele și cetățenii, dar în primul rând, crearea de instrumente alternative pentru alterarea, dirijarea și influențarea deciziilor la nivel strategic în statele membre UE.

Unanimitate în toate monitorizările pentru combaterea atacurilor informaționale: Rusia atacă alegerile europarlamentare

Astfel, The Daily Beast, Advance Democracy al lui Daniel Jones, grupul italian pro-democratic Avaaz, SafeGuard Cyber, Atlantic Council, Alexander Sängerlaub, și proiectul anti-dezinformare german Stiftung Neue Verantwortung, Andrew Foxall și grupul de studii pentru Russia și Eurasia al Henry Jackson Society, Kristine Berzina și Alliance for Securing Democracy, International Institute for Democracy and Electoral Assistance, toate au efectuat studii și monitorizări care subliniază fără dubii ingerința Rusiei în alegerile europarlamentare țară cu țară. Cu particularitățile fiecăreia, dar urmărind agenda sa generală, lesne de identificat, după liniile citate mai sus.

De altfel, DPA a subliniat, citând sursele din serviciile de intelligence europene, rapoartele de progres ce subliniază același lucru, chiar dacă Rusia neagă orice interes sau ingerință în alegerile europarlamentare. Doar statele europene nu au ajuns la nivelul ca, politic, să acuze Rusia de imixtiuni în alegerile europarlamentare așa cum a făcut-o Statele Unite până la preluarea mandatului de către președintele Donald Trump, cum a demonstrat-o raportul Muller și condamnările aferente în cazul alegerilor americane.

Dificultatea cea mai mare din toate aceste rapoarte vine din separarea clară între acțiunile directe ale Federației Ruse și alte categorii de campanii. Campaniile Rusiei vizează partidele clasice, susțin extremele stânga și dreapta, partidele populiste, anti-sistem, naționaliste și de extremă dreapta, în fiecare țară, dar cel mai adesea confuzia și divergențele la nivel european, fiind identificate grupuri ruse care întrețin și stânga, și dreapta și crează confruntarea pentru a submina alegerile, sau atacă partidele clasice și promovează campanii pentru a ține alegătorii acasă, a delegitima rezultatul votului la alegerile europarlamentare pentru că “alegerile europarlamentare nu contează”. Confuzie, ambiguitate, susținerea diferențelor și divergențelor și compromiterea instituțiilor europene sunt principalele ținte, împreună cu promovarea partidelor anti-europene și eurosceptice.

Trei acțiuni suprapuse și deseori interependente: războiul informațional rus, campanii ilegale ale populiștilor și propaganda genuină din Campania electorală

Dar campaniile Rusiei se suprapun cu cele ale partidelor de extremă dreaptă și anti-sistem însele - și aceste campanii ilegale, după cum o demonstrează rapoartele Facebook și ale instituțiilor citate – dar și cu campanii genuine, naturale, legale și legitime, de rivalitate politică, ce fac parte din perioada electorală și sunt purtate în spațiul legal și corect. Separarea acestor trei categorii, care lucrează practic cu aceleași intrumente, este extreme de dificilă, de unde imposibilitatea expunerii depline a activității agresive a Rusiei la nivel cibernetic, cea care nu ține de hacking.

În plus, Moscova promovează mesaje și conținut genuin și legitim care se află déjà pe piață, la alegerea sa, fapt mai simplu decât bătălia pe generarea de coținut în războiul informațional. Și aceasta este o noutate a campaniei, ca și utilizarea de către partide de extremă dreapta, populiste sau antisistem a metodelor, serverelor și a programelor pe care le-au folosit APT 28 și APT 29, grupurile de hackeri ale serviciului militar rus GRU și a celui extern rus SVR în spargerea serverelor Comitetului Național Democrat, în timpul alegerilor din SUA, în 2016.

Există cazuri când site-uri autentice și legitime folosesc același server, metode și intrumente ca perechile sau clonele lor de dezinformare, cum e cazul Lega din Italia. Salvini respinge însă ideea că ar sta în spatele ambelor sau că Rusia ar prijini ambele categorii, susținând doar că proprietarul serverelor e același.

120 milioane de europeni ținte ale atacurilor informaționale ale Rusiei în alegerile europarlamentare

Evaluările actuale, pe baza audienței știrilor și conținuturilor ruse, arată că mesajele otrăvite au ajuns la cel puțin jumătate dintre cetățenii europeni, estimați a fi 240 de milioane: în Italia au fost identificate pete 100 pagini false coordonate pentru a multiplica mesajele cauzelor populiste, rețeaua având 18 milioane de urmăritori și 23 milioane de interacțiuni ale utilizatorilor, în timp ce rețeaua de securitate Facebook și central sa nouă de la Dublin, pentru coordonarea în timpul alegerilor europene, a eliminat peste 2,8 milioane conturi false și rețele ce multiplicau dezinformarea și care ținteau Europa.

În Spania, chiar înaintea alegerilor, au fost blocate conturile de extremă dreapta cu peste 1,7 milioane de utilizatori, ce difuzau poze fake cu un candidat cu salutul lui Hitler sau informația că premierul Sancez a fot de acord cu independența Cataluniei. Iar problema vine de la cele 24 limbi oficiale din cele 28 state europene unde se defășoară alegerile, o sarcină grea pentru UE, mai ales că Facebook are mai mulți utilizatori în Europa decât în SUA.

Peste toate, ca să fie și mai complicat, există și site-uri care diseminează articole cu materiale exagerate sau părtinitoare, care stârnesc scandaluri și inflamează spiritele, dar care nu intră nici în spațiul discriminării, nici în cel al falsurilor evidente, nici al injuriilor sau limbajului urii, așa încât libertatea cuvântului pentru a fi garantată, ele rămân în spațiul virtual. Zonele de gri ale spațiilor de fake news și dezinformare care nu prezintă mărci evidente de campanii dirijate nu pot fi șterse iar orice greșeală contestată trebuie reparată și conturile restabilite.

Pentru fiecare conturi sau operațiuni de dezinformare descoperite, există între 3 și 5 altele care nu sunt identificate, iar fenomenul crește ca amploare și impact dincolo de Brexit, alegerile americane sau alterarea conținutului în alegeri naționale la nivelul unor state europene care s-au desfășurat ulterior.