-Cât a trăit, pentru bunca ta Paraschiva ziua de 9 mai a fost tot timpul o zi foarte tristă, cea mai tristă zi din viața ei, pentru că pe 9 mai un căpitan sovietic, căpitanul Zverev, l-a împușcat pe fiul ei cel mai mare, pe unchiul tău Nicolae, îmi povestea nea Ilie, în mijlocul cimitirului din Cetireni.

-De aia, în ziua aia când toată lumea sărbătorea, ea a plâns mereu. A plâns după fiul ei, după Nicolae, care, după moartea soțului ei, bunicul tău Gheorghe, care s-a prăpădit de tifos, el a fost sprijinul familiei.

Stăteam în fața mormântului bunicii mele Pașa și-l ascultam pe nea Ilie, care-mi spunea:

-Bunică-ta Paraschiva nu l-a putut uita niciodată și nu s-a putut împăca cu moartea lui.

Nea Ilie s-a uitat temător în jur, de parcă voia să fie sigur că n-o să ne audă nimeni, dar cine putea să ne audă într-un cimitir pustiu? Totuși, el îmi vorbea în șoaptă.

-Ea niciodată nu le-a putut-o ierta sovieticilor moartea fiului ei. Niciodată. De aia, de 9 mai se îmbrăca în negru, în amintirea fiului ei pe care sovieticii l-au ucis în timp ce asediau Berlinul. Nu ai să mă crezi, dar nemții care se baricadaseră într-o fostă fabrică au reușit să respingă un atac și soldații sovietici au început să se retragă. Ca să-i oprească, căpitanului Zverev a început să tragă în soldații săi și a tras și în unchiul tău Nicolae, și astea nu-s povești pentru că și eu eram unul din cei care mă retrăgeam, mi-a mai spus nea Ilie și m-a apucat de mână și m-a dus în celălalt capăt al cimitirului și ne-am oprit în fața unui mormânt părăginit.

-Aici e îngropat Ivan Ivanovici Ceban, cel care a fost președintele sovietului sătesc în perioada sovietică și care a persecutat-o pe bunică-ta pentru că ea venea în negru la festivitățile de 9 mai de la club și de câteva ori a izbucnit în plâns în timp ce toți strigau în cor: Trăiască armata sovietică!, iar el nu i-a putut trece cu vederea asta și a dus-o la miliție. Of, cât a mai persecutat-o pentru a o face să ne se mai îmbrace în negru de 9 mai, dar, oricum, n-a reușit.

Mormântul fostului președinte al sovietului sătesc era înecat de buruieni, urzici, bălării.

Când am ieșit din cimitir, nea Ili sparse tăcerea.

-Da tu știi că unchiul tău Nicolae mi-a salvat și mie viața?

Eu tăceam și el a continuat.

-Când căpitanul Zverev  trăgea în soldați și îl rănise și pe Nicolae, unchiul tău, acesta și-a îndreptat kalașnikovul spre căpitan și l-a omorât, iar, în felul acesta, mi-a salvat și mie viața, dar și viața altor soldați. Dar rana lui era prea gravă și a murit. 

L-am petrecut până în fața casei, mirându-mă cum de oare un bătrân aproape senil putea să țină minte toate aceste lucruri. Ne-am despărțit în fața casei sale. 9 mai este și pentru nea Ilie ziua în care un căpitan sovietic nebun l-a împușcat pe cel mai bun prieten al său. Pe unchiul meu Nicolae.