După ce au purtat, aiurea-n tramvai, câteva runde  de discuții platonice, PSRM și blocul ACUM și-au oferit în sfârșit câte un sărut francez. Întâlnindu-se în platoul unui canal TV, fruntașii celor două formațiuni au făcut unul altuia niște gesturi ademenitoare.

Cort de vară, nu casă de piatră

Dacă e să-i dăm crezare lui Mihai Popșoi, vicepreședintele PAS,  socialiștii reprezintă „răul cel  mic”. De aceea, spune el, „conlucrarea” cu PSRM este posibilă.  Fiți de acord, raportat la  dialogul surzilor de până acum, acesta e un progres evident pe calea conviețuirii comune a celor două formațiuni politice.

Cu alte cuvinte, blocul ACUM, prin gura unuia dintre fruntașii săi, consideră că spectrul noii rusificări și al Uniunii Eurasiatice, pe care l-a fluturat recent Zinaida Greceanîi la Moscova , nu-i un bai mare. E un necaz, desigur. Numai că unul mărunt în comparație cu liderul PDM Plahotniuc, cu  procurorul general Harunjen , cu alți conducători de instituții care trebuie dați jos rapid în stil revoluționar chiar cu prețul unei noi vasalități față de Moscova.

Ca nimeni să nu aibă îndoieli în privința mesajului transmis de dl Popșoi, spusele lui sunt întărite de vicepreședintele Partidului Platformei DA, Alexandr Slusari.  Potrivit acestuia,  blocul ACUM este pregătit să discute crearea unei coaliții cu socialiștii.

Atâta doar că alianța trebuie încropită pe termen scurt, sugerează el, nu pentru patru ani. Cu alte cuvinte, acumiștii nu vor o casă de piatră pentru traiul lor politic în comun cu socialiștii. S-ar mulțumi și cu un cort de vară.

Maica Rusia, intangibilă

De partea cealaltă, deputatul socialist Vladimir Țurcan insistă pe o abordare „serioasă”, „constructivă” și  „rațională”. Colegul său din PSRM, Gaik Vartanean, deschide parantezele. Potrivit lui, „răul cel mare este Plahotniuc”, în acest punct consemnându-se o desăvârșită și promițătoare unitate de idei între cele două formațiuni politice.

Iar ca să nu lase loc de interpretări, socialiștii precizează, fără să riposteze cei din ACUM, că sunt gata să discute orice proiect cu excepția celor „îndreptate împotriva Federației Ruse”. Scurt și cuprinzător.

Altminteri zicând, pentru a bate palma cu ACUM, Partidul Socialiștilor le spune interlocutorilor să nu se atingă de Maica Rusia. Aceasta, aidoma soției lui Cezar, este în afara suspiciunilor.

Să nu mai fie arestați spioni ruși alde Iurie Bolboceanu. Să fie lăsați în pace agenții GRU care funcționează sub acoperirea Ambasadei ruse la Chișinău. Să nu fie reținuți pe aeroport militari ruși care  vor să ajungă ilegal la Tiraspol. Să nu mai ceară nimeni la ONU retragerea trupelor ruse  de la Nistru. Să nu fie deferiți justiției mercenarii care luptă în Donbass de partea separatiștilor. Să fie  redeschise programele propagandistice ale televiziunilor ruse ș.a.m.d.

Profanarea cauzei europene

Deputatul PSRM, Vlad Bătrâncea, mai propune ca negocierile ulterioare să aibă loc cu ușile închise. Și noi îl înțelegem.

PSRM și ACUM,  înainte de a construi un cămin conjugal comun, au de discutat câteva lucruri delicate care ar părea jenante dacă ar fi scoase în văzul tuturor. Unul ar fi, de exemplu, cine ar trebui să vină în locul procurorului general sau directorului SIS, destituiți în cadrul nobilului proces de dez-oligarhizare?

Vor fi instalați în posturile vacante doar reprezentanții blocului ACUM?  În locul lui Plahotniuc va veni Țopa, iar în jilțul lui Harunjen se va așeza Slusari? Sau cine?

 Dar asta ar fi nu o dez-oligarhizare, ci o re-oligarhizare. S-ar inversa doar piramida statului captiv sau paralel, după cum îi mai spun unii.

Pe urmă, bănuiesc că PSRM va pretinde partea lui din tortul „dez-oligarhizării”. Pe cine vor trimite socialiștii  să conducă justiția, de exemplu? Cine pune mâna-n foc că oamenii lui Putin nu vor scuipa pe principiul separației puterilor și nu vor crea o verticală a puterii, ca în Rusia, numai că subordonată lui Dodon?

Cine va garanta că Moscova nu va infesta instituțiile statului moldovenesc cu agenți SVR și GRU? Va cere blocul ACUM Kremlinului un document de confirmare că reprezentanții PSRM în administrația publică nu sunt cârtițele lui Patrușev sau Narîșkin?

De altfel, un atare act, în limba rusă, se numește „sprafcă”.  Cine a trăit sub regimul sovietic știe ce-i asta. E un fel de adeverință, o recipisă sau o probă scrisă, potrivit dicționarului limbii românești  de Augustin Scriban.

Va asigura ACUM  independența justiției cu „sprafcă” de la Putin? Chiar nu simt Maia Sandu și Andrei Năstase că sunt penibili când speră să lupte pentru dreptate cu sprijinul Kremlinului? Că așa-zisa dez-oligarhizare cu suportul unui partid pro-rus  e o profanare a cauzei democratice și o trădare a electoratului pro-european?

Documentul obraznic

Ca tacâmul tragicomediei politice de la Chișinău să fie complet, deputatul socialist Vlad Bătrâncea, cel care a rupt demonstrativ în sala de ședințe a Parlamentului harta României, împarte sferele de influență ale Rusiei și Occidentului în Republica Moldova. Potrivit lui, o coaliție ACUM-PSRM ar fi echilibrată, deoarece ar promova în egală măsură „dezvoltarea relațiilor și cu Estul, și cu Vestul”.

El consideră  că socialiștii ar asigura apropierea de Rusia, iar ACUM s-ar ocupa de „continuitatea cu Uniunea Europeană”. Asta îmi amintește de înțelegerea dintre Stalin și Churchill, numită „acordul de procentaj” sau  „documentul obraznic” prin care au fost împărțite sferele de influență în Europa Centrală și de Est.

Premierul britanic, la o întrevedere cu liderul bolșevic, în octombrie 1944, ar fi scris pe o bucată de șervețel o propunere potrivit căreia aliații occidentali, pe de o parte, și URSS, pe de alta, să aibă o reprezentare procentuală în structurile de putere ale țărilor respective. Câte 50% în Ungaria pentru ambele părți;  75% pentru URSS și 25% pentru  anglo-americani în Bulgaria; 90% pentru sovietici și 10% pentru vestici în România ș.a. m. d.

Până la urmă, această partajare  imorală s-a terminat cu un conflict sângeros în Grecia, cu speech-ul furibund de la Fulton al dezamăgitului Winston Churchill și dezlănțuirea războiului rece. Ne pregătește  ACUM  o nouă sovietizare de dragul pruritului său revoluționar?