Turul doi al alegerilor prezidențiale din Ucraina se anunță prea mult, prea greu și prea departe pentru ca președintele în exercițiu, Petro Poroșenko, să mai poată recupera diferența față de contracandidatul său, Volodimyr Zelensky. După o strategie discutabilă dar profund câștigătoare, strategii din campania actorului de comedie au ales să-l ferească de ochii publicului și să evite orice confruntare cu politicianul în funcție până când e prea târziu ca opiniile votanților să mai fie schimbate.

De fapt, avem de a face cu o campanie ciudată, care încununează situația unei Ucraine mai puțin mature politic, democratic și aspirațional decât s-ar fi așteptat cineva. Plecat de la o situație aproape imposibilă, după o cursă cu 39 de candidați în care a ajuns pe locul doi cu 16% din voturi, față de 30 % ale candidatului de pe primul loc, Petro Poroșenko s-a văzut la primul sondaj de opinie – unicul dat publicității în campanie în turul doi – cu un handicap enorm: 71%-29% pentru contracandidatul său. De la o asemenea distanță, a fost foarte lesne ca echipa de campanie a lui Zelensky să limiteze riscurile confruntărilor sau expunerii candidatului care e fără program și fără perspective de a câștiga o confruntare reală.

Astfel, Petro Poroșenko a mizat pe un turneu extern cu primiri la Cancelarul german Angela Merkel și președintele francez Emmanuel Macron, de unde s-a întors duminică pentru o reuniune pe stadion și o confruntare pregătită în condițiile contracandidatului său. Doar că acesta nu a venit, preferând să amâne orice fel de confruntare pentru vineri, 19 aprilie, cu doar două zile înaintea votului. Echipa sa a preferat ca această expunere publică – dacă va mai avea loc – să intervină atunci când majoritatea populației se va fi decis și să nu se mai poată schimba în opțiuni, statistic știindu-se că modificările în ultimele momente ale campaniei sunt asumate de doar circa 20% din votanți.

Astfel, după fuga din confruntarea de duminică, 14 aprilie, Zelensky a pierdut ceva la vot prin campania de non-combat care i-a fost atribuită, dar nu a pierdut enorm, dacă în confruntare era expus diletantismul actorului de comedie. La ora la care scriu acest editorial nu e cunoscută, firește, situația confruntării din ultima zi a campaniei, nici efectele ei, dar sunt pariuri importante care îl situează pe Zelenski solist în prim-planul câștigării alegerilor prezidențiale, exact pe baza ascunderii lui și a tarelor sale de posibil președinte de ochii publicului.

Infantilismul calificat de psihologi în acest caz și atribuit publicului ucrainean, târât și tentat mai degrabă de postura anti-sistem și anti-putere convențională, este negat în esență de același tip de înclinație pe care o au multiple publicuri europene, în diverse țări, cu culturi democratice mult mai sofisticate, în fața partidelor populiste, a candidaților anti-sistem, anarhiști, eurosceptici, naționaliști și oportuniști de pe toate meridianele. La această înclinație se adaugă ingerința subtilă dar nu mai puțin absentă a Rusiei în alegeri, o Rusie a lui Putin care a preferat un candidat complet neexperimentat și care a abordat lucrurile de pe poziții pro-ruse și anti-Poroșenko, decât un președinte cunoscut și recunoscut în această postură, dar pe care Moscova îl respinge, după debarcarea lui Yanokovici.

Ce se așteaptă mai departe? Cel mai probabil, Zelensky va fi preluat de sistemul ucrainean instituțional și va putea fi dirijat în sensul unui tip de continuitate. Dar lipsa de experiență poate duce și la o abordare care să-l facă vulnerabil la influențe rusești și pro-ruse în Ucraina, fapt care să determine luări de poziție și abordări mai degrabă detrimentale Kievului și independenței ucrainene sau drumului pro-european și pro-NATO.

Numai că Zelensky are limitări majore: în Constituția Ucrainei e înscrisă deja orientarea pro-europeană și pro-euro-atlantică, Guvernul și Parlamentul - Rada Supremă a Ucrainei – rămân aceleași care au votat aceste modificări, iar perspectiva alegerilor aduce în prim-plan partidul lui Zelensky "Servitorul Statului" – după numele sitcom-ului care l-a lansat – și Blocul Poroșenko, moderând și modelând relevanța sa în timp, mai ales că, până în toamnă, tarele și carențele sale vor deveni evidente. În plus, în stradă rămân puternicele grupări de voluntari care protestează și reacționează oricând simt o alunecare anti-națională, așa cum rămân grupări naționaliste înarmate care pot oricând să limiteze orice tentație de a o lua spre Moscova.

Nu e mai puțin adevărat că lipsa de experiență a lui Zelenski poate permite ca unele ingerințe ruse și pro-ruse să se poată strecura, în primă fază, în imediata sa apropiere și în poziții relevante în statul ucrainean. Acțiuni prea bruște însă pot duce la expunerea imediată a acestor componente, așa cum mișcările președintelui în direcția deschiderii spre Rusia sau a unor gesturi costisitoare în Donbas vor determina proteste masive în stradă. Credem că varianta unei schimbări dramatice de poziție e puțin probabilă, chiar dacă ajustări importante se pot înregistra în timp, cu precădere după alegerile generale și în funcție de rezultatul acestora.

Nu înseamnă însă că președintele în exercițiu nu mai are o șansă duminică, la vot. La urne, votul e liber, iar sondajele nu înregistrează pe deplin magnitudinea absenteismului sau pe cea a unor reacții în funcție de dezbaterea de vineri seara. Petro Poroșenko poate să urce propria Golgotă chiar în ziua Paștelui catolic și a Floriilor Ortodoxe, atunci când tocmai aceste sărbători religioase pot determina selecția potrivită a votanților care l-ar putea propulsa spre un nou mandat. Dar șansele rămân, totuși, mai degrabă teoretice.