Pictorul Vasile Ciocan pleca la Bender pentru a-și vernisa o expoziție, la Muzeul Orășenesc de Artă, iar în mașină mai avea un loc. Am urcat și eu, așezându-mă pe bancheta din spate, alături de pictorul Vasile Lungu. Pe scaunul din față stătea criticul de artă Ion Podaru.

Pe drum, Vasile ne povesti că de la război încoace nici un artist plastic din Chișinău nu a călcat în Bender, el fiind primul care reușea să-și expună tablourile în orașul de pe Nistru. Și ne povesti cum a reușit asta.

- M-o ajutat OSCE-ul.

Vasile a oprit Dacia în fața Muzeului. Săream ca să ne dezmorțim picioarele. Vasile deschise portbagajul și ne rugă să-l ajutăm să care sticlele de vin și pungile cu sandvișuri înăuntru.

- Lasă că o să reușim asta și după vernisaj, i-a spus Ion Podaru și Vasile i-a dat dreptate.

Am deschis ușa Muzeului de Artă din Bender chiar cu câteva minute înainte de vernisaj. În afara lui Ilia Fiodorovici, în sală nu mai era nimeni. Nimeni nu venise la deschidere. Nici măcar cei de la OSCE.

- Și ce facem în acest caz? îl întrebă Vasile pe Ilia Fiodorovici, în timp ce ochii îi fugeau în toate părțile.

- Vernisăm expoziția, că doar nu pentru asta ați venit? l-a întrebat bătrânelul miop și își adună în hol toți angajații.

Până și pe femeia de serviciu și pe portar i-a chemat. Vasile Ciocan, Ilia Feodorovici și Ion Podaru se urcaseră pe scările care suiau la etaj și începură pe rând să vorbească.

Nimeni nu-i asculta. Secretara directorului își studia unghiile, pe când contabila se holba în mobil. După ce Ion Podaru și-a terminat speech-ul, toți s-au prefirat în muzeu, încât în sală nu a mai rămas decât femeia de serviciu, care trecea lent prin fața tablourilor. Nici măcar directorul nu a rămas.

Femeia de serviciu i-a șoptit lui Vasile la ureche, în românește, că-i plac tablourile și s-a cărat și ea, cu mătura în mână. 

- Să mai aduc sandvișurile și vinul?

- Dar la ce bun?

Voiam să plecăm și nu aveam cui să-i spunem la revedere, pentru că Ilia Fiodorovici dispăruse te miri unde, așa că ne-am luat rămas-bun de la secretară și de la portar. Cu mătura într-o mână, până la mașină, ne-a condus femeia de serviciu.

Cât despre sandvișuri și vin, pe acestea le-am mâncat și le-am băut când am ajuns la Chișinău.