Am avut o campanie electorală bogată la Chișinău, care a continuat, pe componentele esențiale și după alegeri.

Că au vrut să scoată disputele publice din spațiul geopolitic, că au transmis că fac proiecte pentru oameni, diferitele partide nu au putut evita cele două teme majore ale divizării populației în ultimii doi ani, cel puțin: Est versus Vest, orientarea strategică a statului Republica Moldova, respectiv pro și anti Oligarhul Rău care a capturat statul.

Cel mai interesant e un glisaj al acestei ultime teme spre două teme secundare, cu relevanță majoră în special după alegeri: Binomul PDM-PSRM și alinierea/controlul lui Igor Dodon și al socialiștilor de către Vladimir Plahotniuc și, respectiv, cumpărarea la bucată a parlamentarilor, cu preponderență socialiști,  către Oligarh pentru a asigura majoritatea necesară formării Guvernului.

Ei bine, la mai mult de o lună și jumătate de la alegeri, nu se întrevede nici o majoritate, nu se formează celebrul binom și alianța PDM-PSRM, și nici măcar Oligarhul Rău care a capturat statul nu cumpără pe nimeni. Nici măcar pe cei care se bagă în seamă doar-doar or fi întrebați de sănătate și li s-ar face vreo ofertă. Nimic. Liniște. Așteptare.

În schimb am avut oferte venite de la PDM strict pentru ACUM(PAS-PPDA) cu toate variantele, pentru o majoritate în care să preia guvernarea și Parlamentul; am avut două întâlniri convocate de către Președinte, una cu fiecare partid în parte, una cu toate, și am mai avut apelul/invitație făcut de către ACUM către deputații individuali care nu sunt captivi oligarhului – și renghiul în consecință al parlamentarilor Partidului Șor. Și avem, mai nou, o discuție și chiar o reuniune a forului de conducere al PSRM pentru a stabili dialogul/negocierea cu ACUM, chiar azi.

Unde e binomul? Ce a mai rămas din parlamentarii culeși la bucată pe bani sau șantaj cu dosare? Unde a majoritatea Oligarhului care pocnește din degete și-i are pe toți la picior și la teșcherea? Sigur, era convenabil pentru ACUM ca tema sa forte de campanie să se adeverească, Alianța să stea în opoziție și să culeagă voturi și susținere publică pe seama greșelilor și funcționalității nepotrivite a unei alianțe PDM-PSRM sau pe varianta majorității de strânsură prezumat pe corupție individuală a parlamentarilor.

Realitatea pe care o vedem e alta. Vedem parlamentari care ne spun, din postura de pro-europeni, ba chiar unii pro-români, că sunt buni socialiștii, oameni destoinici și de înțeles, deci buni de aliați. Alții acuză în gura mare România că susțin Oligarhul - fără nici o probă și din postura declarațiilor politice, cu toate consecințele acestui comportament. Și dacă România anunță formal că nu va susține nici o orientare neeuropeană, deci nici o alianță cu PSRM a nimănui, totuși tentația pare să fie tot pe varianta ACUM-PSRM.

Nu știu cum va fi formată majoritatea la Chișinău. Până la urmă e treaba strict a celor în cauză. E treaba lor să-și decidă viitorul propriului stat și da, Republica Moldova trebuie guvernată. Însă orice formulă de guvernare trebuie să se raporteze și la ce anunță explicit Bucureștiul, principala sursă de investiții și de comerț bilateral și frontiera Republicii Moldova cu UE și NATO. După câți bani a băgat România în susținerea cetățenilor Republicii Moldova, în reformarea Republicii Moldova ca stat și în viața de zi cu zi a cetățenilor, e o chestiune de minim bun simț să o faci. Măcar să asculți, să fii atent și să te abții de la invective și acuzații grotești și superficiale. Și, dacă se poate, fără să o jignești și să o acuzi pe la colțuri de ceea ce face un politician sau altul de la București.

În rest, cred că ACUM încearcă să iasă din capcana responsabilității pentru guvernarea statului în care a intrat prin noua formulă de campanie electorală pentru anticipate, propusă de către PDM. Căruia îi convine orice variantă, pentru că are timp să aștepte și anduranță, și pentru că guvernul său e încă în funcție și va rămâne până la depunerea jurământului de către noul cabinet, potrivit hotărârii Curții Constituționale.

Deci în perspectiva anticipatelor, unde nu se mai judecă temele clasice de campanie ci acțiunea constructivă sau nihilistă de după alegeri, ACUM a ales varianta apelului individual către deputați, la bucată, indiferent de partide, dar care sunt liberi de Oligarh, și pe care-i așteaptă la negocieri pentru propriul său pachet anti-oligarhic, sau mai nou, încearcă și varianta unei alianțe cu PSRM, care le pare mai puțin toxic decât PM, indiferent de orientarea pro-rusă a sa și ostentativ pro-rusă a Președintelui Dodon. Și nici măcar aplaudarea formulei de către Moscova nu deranjează pe nimeni dintre membrii Alianței.

Deci Republica Moldova încotro? Spunea cineva, Dan Dungaciu, un bun prieten, că Republica Moldova cade de pe hartă. Sigur, poate să și cadă, dacă România nu-i întinde o mână. Dar mâna întinsă trebuie să fie și dorită, de „suveranii” de la Chișinău care ne anunță că fac totul pe mintea lor și nu țin cont de nimeni și de nimic. Și o poate face dacă nu cultivă orientarea pro-rusă sau moldovenismul din sintagma pro-Moldova, ci rămân pe cursul european. Cu tot ceea ce înseamnă reconectarea cu Bruxellesul în termeni de reformă, bună guvernare, respectarea principiilor și valorilor la care s-a angajat prin Acordul de Asociere Republica Moldova – UE. Și știți ce? Asta și-o dorește și Bruxellesul, și Berlinul, și Parisul, și Washingtonul.