În timp ce la Chișinău partidele umblă de la Ana la Caiafa, fără să rezolve nimic și adâncind pe zi ce trece blocajul politic survenit după alegerile parlamentare, la Tiraspol, Rusia ne pregătește o surpriză cu efect atomic.

Tribuna ONU pentru Tiraspol

De la un timp încoace se poate remarca o animație dubioasă a reprezentanților autoproclamatei republici nistrene în jurul Organizației Națiunilor Unite. Această viermuială ciudată este practic neglijată atât de mass-media, cât și de clasa politică de la Chișinău.

Mai întâi, oficiul transnistrean recent inaugurat  la Moscova a expediat la ONU niște mesaje în care caută să impună punctul său de vedere asupra războiului din 1992 și a relațiilor dintre cele două maluri ale Nistrului. Se încearcă, în special, să se acrediteze ideea că nu atât Federația Rusă, cât Republica Moldova poartă răspunderea pentru izbucnirea conflictului armat de acum 27 de ani și consecințele nefaste ale acestuia.

Mai apoi, Leonid Monakov, șeful aceleiași reprezentanțe a regiunii rebele din capitala rusă, a fost invitat la Geneva, unde a rostit,  pe 21 martie, un discurs în cadrul sesiunii Consiliului Națiunilor Unite pentru drepturile omului. Trimisul Tiraspolului a vorbit cu nonșalanță despre „statalitatea republicii moldovenești nistrene ca o garanție a îndeplinirii drepturilor și libertăților omului” și a pus pe șleau problema recunoașterii internaționale a acesteia.

Și de parcă asta nu era destul, șeful administrației de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, a ținut neapărat să toarne gaz în foc. El a dat de înțeles, în cadrul unei emisiuni televizate, că totul abia acum începe. Potrivit lui, Tiraspolul va folosi și de acum încolo tribuna ONU pentru a-și promova interesele și a pleda pentru recunoașterea independenței regiunii.

În aparență, s-ar putea crede că aceste jocuri ale regimului separatist în jurul ONU nu sunt altceva decât o răzbunare a Moscovei pentru victoria repurtată de Republica Moldova anul trecut la New York, când Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a votat o rezoluție care cere evacuarea trupelor ruse de la Nistru. Kremlinul de bună seamă caută să pedepsească necruțător Chișinăul pentru faptul că a îndrăznit să abordeze problema transnistreană la New York.

Un cap de pod la New York

Or la mijloc e mai mult decât atât. Moscova încearcă să-și construiască tocmai la ONU un cap de pod pentru frontul transnistrean al războiului său hibrid.

Practic, Putin întoarce foaia în chestiunea transnistreană și încetează să mai stea în expectativă. El trece de la politicile defensive de așteptare, de tergiversare a negocierilor și de împingere a lucrurilor până la calendele grecești la o strategie ofensivă.

Diplomația rusă se pare că își propune să se folosească de precedentele create în jurul unor conflicte internaționale pentru a obține legitimarea regiunii transnistrene pe plan extern. Vadim Krasnoselski și alți reprezentanți ai Tiraspolului ne spun despre care dintre acestea este vorba. Cu diverse ocazii, ei au vorbit despre cazul kosovar sau modelul palestinian de secesiune și recunoaștere internațională a unei regiuni separatiste.

Anterior, Tiraspolul a încercat să invoce precedentul ceho-slovac sau cel sârbo-muntenegrean de separare.  Ulterior însă a abandonat această pistă. Și nu întâmplător. Ultimele două cazuri nu au fost precedate de vreun război între cele două părți și de aceea nu au cum susține pretențiile Tiraspolului.

În schimb, în opinia sforarilor de la Moscova, modelul kosovar și cel palestinian s-ar potrivi Transnistriei ca o mănușă. Ambele precedente au în spate un conflict armat sângeros.

Singurul lucru pe care trebuie să-l demonstreze acum Tiraspolul, manevrat din umbră de Moscova,  este faptul că și Republica Moldova, alături de Federația Rusă, este responsabilă pentru izbucnirea războiului de la Nistru din 1992. Invocând cazul kosovar și cel palestinian, precum și caracterul ireconciliabil al conflictului dintre cele două maluri trecute prin focul războiului, Kremlinul speră să obțină recunoașterea internațională a regiunii separatiste din estul Republicii Moldova.

Știu că sunt voci care vor afirma că Putin nu are nicio șansă să-și atingă obiectivul în aceste condiții. Izolată pe plan internațional din cauza războiului provocat în  Ucraina, Moscova nu este privită cu ochi buni în lume.

În plus, există decizii ale CEDO potrivit cărora  Rusia ocupă ilegal regiunea transnistreană. Anul trecut, după cum am arătat mai sus, Adunarea Generală a ONU a condamnat prezența militară rusă în estul Republicii Moldova și cere Kremlinului să-și retragă trupele.

Lucrurile într-adevăr stau așa. Atâta doar că Moscova nu-și propune să conteste documentele internaționale deja adoptate cu privire la chestiunea transnistreană.  

Un dominion rusesc legalizat

Rușii urmăresc astăzi altceva. Ei vor să distragă atenția de la Republica Moldova și s-o mute pe Transnistria. Altfel spus, ei se căznesc să victimizeze regiunea separatistă în ochii comunității internaționale. Să inducă ideea că prăpastia morală săpată de-a lungul anilor între cele două maluri nu poate fi astupată sub nicio formă.

Mai mult decât atât. Nu-i exclus ca Moscova, în schimbul recunoașterii internaționale a  regiunii separatiste,  să facă un gest generos și să promită evacuarea trupelor sale de la Nistru. Chiar să demilitarizeze zona. Asta va fi momeala ei otrăvită întinsă Occidentului pe care acesta, obosit  și plictisit de problema transnistreană, ar putea s-o muște.  

Astfel, rușii nu vor pierde nimic. Vor controla o regiune separatistă care va căpăta între timp un statut legal. O Transnistrie recunoscută de comunitatea internațională nu va fi altceva decât un dominion rusesc cu actele în regulă la frontiera răsăriteană a comunității euroatlantice și  în spatele Ucrainei.

Pe repede înainte

Momentul actual este favorabil Rusiei. Discordia dintre SUA, pe de o parte, și majoritatea  țărilor UE în chestiunea palestiniană și transferul ambasadei americane la Ierusalim poate  ajuta Moscova să descopere niște fisuri în diplomația occidentală pentru a o dezbina și în ceea ce privește problema transnistreană.

Mai cu seamă că în Europa există deja o dihonie pe tema căilor de aplanare a diferendului transnistrean. Unele cercuri de stânga par dispuse să facă niște  concesii Rusiei pe seama Republicii Moldova pentru a se spăla pe mâini și a raporta reglementarea conflictului. Anume aceste divergențe au creat condiții ca Tiraspolul să fie invitat oficial de Consiliul Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului.

Tocmai de aceea, Moscova îi dă pe repede înainte. Bate fierul cât e cald.

Dacă fosta metropolă nu primește o replică energică pe plan extern, dacă autoritățile de la Chișinău nu se trezesc în ceasul al unsprezecelea și nu-și mobilizează partenerii internaționali pentru a se opune acestor uneltiri, deznodământul ofensivei diplomatice a Rusiei pe frontul transnistrean poate fi dezastruos pentru Republica Moldova.