Deși am criticat constant opiniile sau faptele politicienilor, am tot respectul pentru cei care au capacitatea de a-și exprima inteligibil poziția, de a discuta în contradictoriu o problemă sau alta. Printre aceștia se numără și președinta PAS, căreia nu-i lipsește tenacitatea unor ieșiri publice memorabile.

Retorică fără persuasiune

Maia Sandu, în guvernele Filat și Leancă, cu toate că deținea portofoliul de ministru, rareori a apărut în  lumina reflectoarelor. Lipsa experienței s-a resimțit în campania prezidențială din 2016, când crea impresia că nu era în largul său în fața mulțimilor ori a camerelor de luat vederi. 

A evoluat însă de atunci. S-a schimbat în bine. 

Acum în fața publicului poate fi și dezinvoltă, și temerară, și promptă. Nu are farmec oratoric (dar cine dintre politicienii actuali de la Chișinău s-ar putea lăuda cu asta?), dar poate fi, dacă e cazul, volubilă, coerentă și expresivă. 

Totuși, retorica nu te ajută să fii persuasiv dacă raționamentele sunt slabe. Sau dacă șchiopătează argumentele. Nu de puține ori, Maia Sandu, de altfel, ca și alți lideri de partid, ne prezintă spectacole  de inadvertențe și erori logice. Mesajele ei pătimașe adesea se dovedesc a fi goale de conținut.  

Să luăm comentariile recente ale liderului PAS făcute pe marginea propunerii avansate de Partidul Democrat, ca blocul ACUM să își asume conducerea guvernului. Vicepreședintele PDM, Andrian Candu, a declarat joi că, în cazul în care PAS și PPDA ar accepta să se alieze cu democrații pentru a forma o majoritate parlamentară, aceștia ar fi dispuși să le cedeze funcția de prim-ministru.

După cum era de așteptat, Maia Sandu a respins oferta. Iar ca să-și justifice atitudinea refractară, a apelat la două raționamente care s-au dovedit a fi tot atâtea greșeli de argumentare.

Jumătăți de adevăr

Mai întâi, liderul PAS le-a obiectat democraților inconsecvența și nesinceritatea. „Parcă spuneau anterior, a declarat Maia Sandu,  că cei din opoziție sunt nocivi, periculoși pentru țară. Ne-au acuzat de trădare de patrie și au tot speriat oamenii că va fi haos, dacă ajungem la guvernare. Acum ei vin și spun că suntem buni și oferă blocului ACUM funcția de premier”.

Aparent, sună convingător. PDM în campania electorală, într-adevăr, nu prea avut grijă cum vorbește despre oponenții săi. Numai că la mijloc e o elementară eroare logică care apare în condițiile în care se invocă doar o jumătate de adevăr. 

Democrații, de bună seamă, au făcut cu ou și cu oțet partidele conduse de Maia Sandu și Andrei Năstase. Dar nici blocul ACUM n-a fost mai breaz decât PDM din acest punct de vedere. Nu prea a ales cuvintele. Plahotniuc, Candu și compania fuseseră și mai sunt taxați la tot pasul drept hoți și bandiți care au capturat statul.

Cele două părți nu s-au cruțat, bălăcărindu-se  reciproc. Toți au fost răi de gură. 

Astfel, argumentul președintei PAS nu ține. O jumătate de adevăr este, precum se știe, o minciună întreagă. Reproșurile nu dovedesc nimic în afară de faptul că PDM poate trece peste certurile de altădată, iar blocul ACUM nu. 

O falsă dilemă

Mai apoi, Maia Sandu afirmă că în actualele condiții funcția de premier nu contează prea mult: „În momentul când tot sistemul judecătoresc, susține ea,  toate organele de drept, cele mai importante instituții ale statului sunt controlate dintr-un singur punct, atunci poziția de prim-ministru înseamnă foarte puțin”.

E o altă eroare de argumentare izvorâtă dintr-o falsă dilemă. De vreme ce justiția e în captivitate, spune liderul PAS, postul de șef al guvernului nu are nicio importanță. 

Dar dacă ne luăm după această logică bizară, într-un „stat controlat dintr-un singur punct” nicio demnitate publică nu contează. Nici cea de președinte, nici cea de ministru. 

Numai că Maia Sandu a fost ministru, iar în 2016 a intrat în cursa electorală pentru fotoliul de șef al statului. Nu știa ea atunci că aceste două funcții sunt insignifiante „într-un stat capturat”? Sau a aflat asta recent?

Demnitatea de deputat are o însemnătate și mai mică decât jilțul de premier, însă ACUM a luptat în alegeri totuși pentru mandatele de legislatori. Și în circumscripția națională, și în circumscripțiile uninominale. De ce?

Și pe urmă, dacă instituțiile publice, în special cele judiciare, sunt uzurpate, nu există o alte cale legală și democratică de a le elibera din captivitate decât să-ți asumi puterea politică. Așa a făcut, de exemplu, președintele Traian Băsescu în România. Susținut de Guvernul Boc, a descătușat justiția, oferindu-i șansa să se desprindă de tutela politică. 

Miza pe Harap-Alb?

Dacă ACUM nu-și asumă guvernarea, cine să dezoligarhizeze statul? Vlad Țepeș? Făt Frumos din Lacrimă? Harap-Alb? Haiducul Gruia Novac?

Sau poate că anarhistul Serghei Neceaev? Matrozul Jelezneak? Federica Mogherini? Oamenii străzii?

Ce vor în fond cei din blocul ACUM? Să facă revoluție bolșevică cu stări excepționale și comisii extraordinare? Sau să încropească o alianță nedeclarată și disimulată cu oamenii lui Putin din PSRM? Cum rămâne în acest caz cu învinuirile Maiei Sandu și ale lui Andrei Năstase la adresa Partidului Democrat potrivit cărora statul ar fi fost capturat de „binomul Plahotniuc-Dodon”?

PDM nu este ușă de biserică, desigur. Însă poziția sa pro-occidentală a fost confirmată prin acțiuni concrete de contracarare a uneltirilor Moscovei în Republica Moldova, iar discursul politic al democraților, deși nu-i lipsit de echivocuri, este cel puțin lizibil. 

În ceea ce privește PAS și PPDA, nu există nicio noimă și nicio logică deocamdată în conduita lor. Dar să vedem ce va fi. Poate că se dumeresc într-un târziu.