Lovitură majoră pe piața de informație confidențială și secretă, obținută prin hacking în spațiile private, e-mailuri sau arhive instituționale și date arhivate din computerele unor potentați ai zilei.

După dictonul “Ce ție nu-ți place altuia nu face”, Rusia lui Putin s-a trezit cu publicarea a peste 175 giga byți de informații care a fost extrasă din computerele mai marilor zilei. După modelul patentat de Wikileaks al lui Julian Assange și după atacurile montate în alegerile americane, folosind hacking-ul GRU și SVR – sub haina APT 28 și APT 29 – la Comitetul Național Democrat și în mailurile lui Hillary Clinton, hackeri din întreaga lume – preponderent din statele din Estul Europei, inclusiv din spațiul post-sovietic - au expus metehnele, apucăturile, strategiile, afacerile și acțiunile potentaților momentului din Rusia.

Acțiunea a început la 25 ianuarie, dar nici până astăzi nu s-a reușit parcurgerea și contextualizarea acestei arhive enorme. Colecția mamut de documente din Rusia depășește în mod substanțial ca dimensiune cantitatea de informații extrase în cadrul atacurilor tip Wikileaks în campania americană. Majoritatea materialului vizează războiul Rusiei în Ucraina – expunând agresiunea militară și implicarea directă a Rusiei – legăturile Kremlinului cu Biserica Ortodoxă Rusă, afacerile oligarhilor ruși și acțiunile ruse de acoperire a afacerii avionului Malaysian, doborât deasupra Donbasului, toate subiecte foarte sensibile pentru Rusia lui Putin. Impactul este încă prea devreme pentru a putea fi estimat, dar acțiunea este dureroasă pentru Kremlin.

Majoritatea colecției – promovată de către grupul Distributed Denial of Secrets, sau DDoSecrets, numele luat ca parafrază după un tip de atac cibernetic care sufocă un site și-l scoate din uz prin multiplicarea cererilor și circulației dincolo de limitele sale – conține o componentă numită Partea Întunecată a Kremlinului - “The Dark Side of the Kremlin,” și include sute de mii de mesaje și documente de la politicieni, jurnaliști, oligarhi, figuri religioase, naționaliști și separatiști ruși și pro-ruși din Donbas. O parte din pradă o reprezintă arhiva luată din Ministerul Afacerilor Interne rus pe care WikiLeaks a refuzat să o publice în 2016 – pe motiv că nu publică date pe care nu le poate verifica și că informația de acolo e nesemnificativă. În plus, mai conține o serie de informații furate de grupul rus de hackeri numit Shaltai Boltai, un fel de Hopa Mitică în variantă rusă.

În această ultimă a treia parte a colecției se află documente de la agenția de export de armament Rosoboronexport și tot aici se află materialul extras din țintele ruse ale cyber-atacurilor destinate să obțină date referitoare la falsificarea poveștii cu doborârea avionului MH 17 în 2014, pe care Rusia a declinat să și-o asume și a încercat să o pună pe seama Ucrainei. Toate materialele au fost publicate pe site-ul DDoSecrets și pe Internet Archive.

Scopul declarat al autorilor este expunerea unor date neexplorate și neexploatate dintr-o zonă relativ apropiată de cercurile de putere din Rusia, cum sunt ele interconectate, operațiunile lor de influență din întreaga lume. Prelucrarea în timp a acestei baze de date va releva aspecte inedite și profunde ale eșafodajului de putere de la Kremlin și din jurul lui Vladimir Putin, va releva existența polilor alternativi sau independenți de putere și gradul lor de autonomie față de Kremlin.

De altfel, pe site-ul Distributed Denial of Secrets se află mii de documente scăpate public sau obținute din hacking de către un număr de 20 de persoane din întreaga lume, care doresc să-și mențină anonimatul, site-ul funcționând după modelul patentat de Assange și WikiLeaks, respectiv trimiterea de date obținute prin hacking sau relevarea unor asemenea date de către persoane din interiorul instituțiilor expuse, în SUA și peste tot în lume.

Hackingul ca sursă de informații compromițătoare este un sport extrem care e pedepsit în numeroase state și a fost utilizat la origine pentru a obține bani și foloase din expunerea sau, din contra, din a nu le expune, autorii find cei șantajați să plătească. În alte cazuri virusuri de încifrare au creat problema unor sume plătite pentru a  recupera date. Mai nou, serviciile de informații folosesc pe scară largă acest instrument pentru a obține date secrete, confidențiale sau personale despre diverse ținte, exploatate ulterior în spionaj economic și politic sau în extragere de date și evitare a plății drepturilor de autor.

Hackingul a devenit o adevărată afacere iar oligarhii și marii oameni de afaceri au utilizat aceste instrumente și tipul acesta de servicii pentru a-și spiona rivali, a obține date compromițătoare sau secrete de la concurență sau pentru a-și crea avantaje în negocieri comerciale sau politice. În plus, activiștii pentru drepturile omului au utilizat aceste instrumente pentru a expune abuzurile poliției și ale agențiilor de Securitate sau serviciilor de informații de stat și private. Cea mai obișnuită metodă de valorificare este, totuși cea de expunere publică pe site-uri multiple, de unde sunt preluate de către jurnaliștii de top și valorificate pas cu pas.

Ironia sorții face ca astăzi și Rusia să fi căzut în plasa hackerilor ruși, est-europeni, din spațiul post-sovietic, cu precădere. Și să fie expuse secretele sale cele mai intime, ca și jocurile de putere din Rusia. Ca și limitele, problemele, rivalitățile și bătăliile surde din spațiul îngust al Kremlinului și din jurul deciziei centrale din Federația Rusă. Iar toate aceste elemente subminează într-o formă majoră guvernarea Putin și perspectiva sa de a se eternize la putere și după încheierea celui de-al doilea mandat consecutiv de Președinte, din a doua serie de astfeld e mandate succesive, mandate care se încheie în 2024.