Vederea tinerilor cu steaguri roşii, cu panglici bicolore şi cu drapele ale Federaţiei Ruse în mâini sau deasupra capului trecând pe stradă, chiar pe lângă blocul său şi scandând însufleţit - români, fiţi cuminte/ că Dodon e preşedinte - l-au făcut pe Bogdan să plescăie din buze şi să-i aclame încântat. Un bărbos flutura la balconul de vizavi steagul Federaţiei Ruse şi scotea urale. Mulţimea se scurgea pe bulevardul Ştefan cel Mare din ce în ce mai numeroasă. În balconul de alături un veteran legăna un drapel al Uniunii Sovietice şi surâdea fericit.

Acum a venit şi timpul meu, s-a gândit Bogdan şi s-a întors în cameră. Dintr-un sertar a scos o mapă cu fotografii, tăieturi din ziare, proclamaţii, manifeste şi poezii, toate demonstrând că Bogdan a luptat dintotdeauna contra unioniştilor români şi a regimului oligarhic. O fotografie, în care scria cu un şprei pe o clădire de pe strada Neaga moarte românilor i-a căzut din mapă şi i s-a rostogolit între picioare. Bogdan a ridicat-o de jos şi ochii i s-au împăienjenit. A băgat-o înapoi în mapă, mapa şi-a strecurat-o sub braţ  şi s-a grăbit să iasă mai repede afară, alăturându-se mulţimii care se revărsa pe stradă şi strigând la unison cu ea din toţi bojocii : români, fiţi cuminte/ că Dodon e preşedinte, şi alte lozinci de acest tip. Când mulţimea a trecut de SIS, Bogdan s-a dezlipit de ea şi a luat-o pe strada Mitropolit Varlaam în jos, în direcţia sediului partidului socialiştilor, în care intră cu pieptul înainte, aducând cu el de afară şi strigătele de entuziasm ale oamenilor din stradă. Un gardian l-a oprit şi l-a percheziţionat la sânge.

-Unde vreţi să mergeţi?

-Aş vrea să vorbesc cu domnul preşedinte Dodon.

-Dumnealui nu e aici la acest moment.

-Atunci cu unul dintre adjuncţii săi?

-Dar în legătură cu ce problemă?

-Asta numai lui i-o pot spune.

Tânărul s-a rotit pe picioare spre gradatul care-i urmărea pe amândoi de undeva din spate, şi acesta i-a spus:

-Condu-l la tovarăşul Ceban.

Tovarăşul Ceban care în acel moment se uita la televizor la mulţimea care revenea spre clădirea preşidenţiei, îşi ridică ochii din sticlă şi-l examină nemulţumit.

-Ce doreşti?

-Să intru în partidul dumneavoastră.

Tovarăşul Ceban îl privea cu o sută de ochi.

-Acum toţi vor să intre în partidul nostru.

-Dar eu nu sunt ca toţi. Iată dovada, i-a spus Bogdan şi i-a întins mapa. Tovarăşul Ceban a luat-o în mână şi a început s-o răsfoiască.

-Eu am fost cel care am scris pe zidul ăla de pe strada Coca moarte românilor.

-Văd.

-Dar dumneata cu ce te ocupi?

-Sunt poet şi jurnalist.

- Şi zici că vrei să intri în partidul nostru?

-Da.

-Şi ce ai putea să faci în partidul nostru?

-Pentru început, v-aş putea întocmi o listă a defectelor şi prostiilor pe care le-au făcut unioniştii pe care eu îi cunosc, ca să-i puteţi pune mai uşor în patru buşi .

-Şi cunoşti mulţi unionişti?

-Destui.

-Să ştii că oferta dumitale mi se pare tentantă şi vreau să-ţi spun că poţi să-ţi întocmeşti dosarul pentru a fi primit în partid.

Bogdan a dat milităreşte din cap, a bătut din călcâie şi a ieşit voios pe coridor. În stradă, s-a lipit de mulţimea care îl ovaţiona pe Igor Dodon, care cobora spre ea. Deodată, în timp ce striga- Trăiască Igor Dodon!!!- îşi aminti că în 2009, când partidele proeuropene au câştigat alegerile, a scris o serie de articole elogioase despre Uniunea Europeană şi chiar despre România. Acum totul era ca tovarăşul Ceban sau sfătuitorii lui să nu dea de ele. Şi dacă o să le găsească? Şi dacă duşmanii lui îl vor turna la tovarăşul Ceban? Îl străbătu o temere, care foarte rapid se transformă într-o frică animalică şi vru să se ducă iar la sediul partidului socialiştilor ca să-şi toarne cenuşă în cap, în speranţa că poate tovarăşii îl vor ierta. Era gata-gata să părăsească mulţimea şi să meargă la tovarăşul Ceban, dar, în ultimul moment renunţă, temându-se că acesta nu-l va înţelege şi sperând că nu o să afle niciodată ce a făcut el acum şapte ani. De unde să afle? La sigur că nu o să afle, şi iar începu să strige entuziasmat: Trăiască Igor Dodon preşedinte şi strigătul său se contopi imediat cu uralele tot mai zgomotoase şi mai intense al mulţimii din jurul său.  Şi tot scandând aşa, i se luă o piatră de pe cuget şi răsuflă din ce în ce mai uşurat.

 

 

NOTĂ AUTOR: Parantezele deschise de mine sînt cu caracter pamfletar și trebuie abordate ca atare