Cu mult după miezul-nopții, pe bulevardul Ștefan cel Mare un autobuz frână brusc. M-am ascuns instinctiv după un stâlp de înaltă tensiune.

De acolo de unde stăteam pitit am putut vedea cum unul după altul, din caroseria sa, au sărit zeci de tineri rași în cap. Purtau treninguri, cu toate că temperaturile erau sub zero grade. Mie, unuia, îmi era frig, cu toate că eu nu eram îmbrăcat așa de subțire. Eu purtam o geacă îmblănită și gluga mi-am tras-o pe cap, dar, de la vântul rece care îmi bătea în față, dârdâiam din toate încheieturile, pe când ei nu aveau nici pe dracu.

Deodată, au dispărut după gardul unei clădiri neconstruite până la capăt. Nu-i mai vedeam, dar îi auzeam. Îi auzeam cum izbesc cu târnăcoapele și ciocanele în pereții construcției. Vrombajul acesta m-a și făcut să amân să ies de după stâlp. Tinerii s-au înapoiat în stradă, cărând niște saci în spate și dispărând, într-o clipită, în autobuz, iar eu am presupus că sacii ăia erau plini cu pietre.

Autobuzul s-a urnit din loc, îndreptându-se în direcția parlamentului. Am ieșit de după stâlpul acela coșcovit și m-am ascuns după trunchiul unui copac, de unde vedeam toată esplanada. 

Autobuzul s-a cățărat pe trotuar și s-a oprit între doi copaci, iar tinerii au țâșnit afară și au început să alerge cu sacii în spate. În timp ce fugeau scoteau câteo piatră din sac și se prefăceau că o aruncă în clădirea parlamentului.

După un copac vecin s-a ascuns un domn cu o căciulă de oaie și s-a apucat și el să-i urmărească pe acești tineri îmbrăcați în treninguri și rași în cap cum simulează că aruncă cu pietre în clădirea din fața lor. 

Tinerii s-au așezat în genunchi și cu niște hârlețe au săpat niște gropi în care au deșertat pietrele din saci. După care au fugit înapoi spre autobuz, de unde au ieșit cu alți saci în spate, din care au scos un purcoi cu sticle și le-au îngropat și pe acestea în pământ.

Bărbatul cu căciulă de oaie a ieșit de după copacul unde a stat ascund, vrând, probabil, să se ducă acasă. Tinerii pe dată l-au observat și l-au înconjurat, luându-l la palme și îmbrâncindu-l în autobuz, în care au sărit și ei în curând și au plecat.

Uitându-mă cum se îndepărtează autobuzul cu bărbatul acela purtând o căciulă de oaie în cap, mi-am dat seama că și eu aș fi putut-o păți la fel dacă aș fi ieșit de după copac.

De aceea, am și mai rămas o vreme pitit după copac, cu toate că acum esplanada din fața parlamentului era pustie.

NOTĂ AUTOR: Parantezele deschise de mine au un caracter de ficțiune și trebuie abordate ca atare