Piața Marii Adunări Naționale era ocupată de autobuze și coloana de camioane Kamaz și-a continuat drumul.

-Mergem mai departe, i-a anunțat prin stația radio tovarășul Ciobanu, din Mercedesul său alb, care înainta în fruntea camioanelor. Veniți după mine!

Și de atunci au tot mers și mers. Șoferii erau morți de oboseală. De opt ore nu au mai călcat pe pământ. De la opt dimineața, de când camioanele au fost descărcate din burta trenului Moscova-Chișinău, șoferii nu au mai lăsat volanul din mâini.

Mai întâi au fost trimiși la Comrat, iar de acolo la Ceadâr-Lunga. Ca toți oamenii să vadă ce cadou ne-au făcut rușii. În fiecare sat sau oraș șoferii opreau motoarele, lăsându-i pe oameni să vină și să pipăie camioanele.

Prin sate și orașe rulau cât mai încet ca privitorii să-i poată urmări în voie.

Nicolae Ivanovici Cecan conduce cel de-al treilea camion. Respectiv, a fost cel de-al treilea care a parcat în centrul satului Avdarma, unde sătenii s-au apropiat de camioane cu câte o strachină de borș în mâini, venind din partea cealaltă a drumului, unde un grup de voluntari le împărțeau mâncare pe gratis oamenilor săraci din sat.

Când să plece, Nicolai Ivanovici, în loc s-o ia înainte, a mers nu se știe de ce în marșarier. A auzit răcnete în spate. O hărmălaie. A frânat și a coborât din cabină. Îl lovise cu bena camionului pe un bătrân din Avdarma.

Îl izbise atât de tare încât strachina i-a zburat pe partea cealaltă a drumului, unde au fugit câteva pisici mâncând ceea ce nu a mai reușit să mânânce Valentin Gavrilovici Patlanjoglu. Bătrânul și-a mișcat un picior și Nicolai Ivanovici s-a bucurat.

Au chemat salvarea și a venit un elicopter SMURD, din România. A aterizat chiar în fața camionului lui Nicolae Ivanovici. L-au întins pe bătrân pe o targă și l-au urcat în elicopter care, instantaneu, s-a ridicat deasupra satului și a pornit spre Cahul.

Pe urmele elicopterului a luat-o și coloana de camioane. Elicopterul ăla din România era cu mult mai rapid și a lăsat foarte repede în urmă camioanele alea rusești. Nimeni dintre săteni nu se mai uita după camioane. Toți stăteau cu ochii la cer, urmărind cum zbura elicopterul ăla din România, care-l ducea la spital pe consăteanul lor pe care mai că nu-l ucisese unul dintre camioanele alea KAMAZ, care se pornise brusc înapoi.

NOTĂ AUTOR: Parantezele deschise de mine au un caracter de ficțiune și trebuie abordate ca atare