Rusia intenționează să celebreze cea de-a cincea aniversare de la anexarea Crimeei cu manifestații grandioase în spațiul post-sovietic. Miza principală va fi ingerința în procesul electoral din Ucraina. Cu toate acestea, Republica Moldova nu trebuie să se liniștească, îndeosebi în contextul interviului oferite recent de către secretarului Consiliului de Securitate al Rusiei, Patrușev, pentru „Komsomolka”.

Acesta, apropiat al lui Putin, este ferm convins că R. Moldova va fi împinsă spre crearea unei majorități parlamentare europene după alegerile din 24 februarie. Din motive evidente, acest lucru nu este în conformitate cu interesele ruse. În ceea ce privește Ucraina, Patrușev nu doar s-a pronunțat sceptic față de șansele lui Petro Poroșenco de a fi reales (acest deziderat se încadrează în linia strategică a Kremlinului), dar a și opinat că alegerile din Ucraina nu vor fi transparente și corecte. Patrușev și-a amintit de Revoluția Portocalie din 2004, care a lăsat o amprentă adâncă în conștiința elitei politice din Rusia.

Vorbind despre campania prezidențială din Ucraina, putem să afirmăm cu certitudine: Kremlinul nu mizează pe un candidat pro-rus pe scaunul prezidențial, ci să transforme situația din Ucraina într-un haos controlat din exterior, care va oferi motive să ceară lumii un mandat pentru intervenția străină. Comportamentul Occidentului în acest sens oferă, cu siguranță, o doză de optimism rezervat  lui Putin și echipei sale.   

Reamintesc că în perioada cuprinsă între 1994 și 2012, Rusia s-a simțit stăpână pe alegerile din Ucraina: a integrat consilieri politici în echipele mai multor candidați, a permis copierea logicii propriilor campanii electorale, a oferit sprijin financiar și informațional președinților pentru a obține victoria. Chiar dacă nu i-a reușit de fiecare dată, obiceiul de a-și băga nasul persistă.   

Kremlinul abordează acum alegerile din Ucraina (și cele prezidențiale și cele parlamentare care vor avea loc în primăvara anului 2019) ca pe o oportunitate de a destabiliza situația în Ucraina, de a încetini pasul Ucrainei spre UE și NATO, iar, în circumstanțe favorabile, să schimbe vectorul de dezvoltare al Ucrainei. Moscova este mulțumită că Occidentul colectiv nu este gata de un răspuns în forță față de intențiile agresive, mai mult, se joacă cu pricepere pe indecizia acestuia.

Democrația creează, din păcate, un climat favorabil pentru Putin și anturajul său, iar obiceiul de face compromisuri și tendința de a asculta diferite părți ale conflictului dezleagă mâinile Kremlinului. Cu toate acestea, Moscova practic nu ascunde interesul de imixtiune în alegerile din Parlamentul European de la sfârșitul lunii mai 2019, pentru ca, urmare a procesului electoral, să transforme instituția reprezentativă a UE într-un focar al mișcării politice Browniene. Rusia nu va economisi nici bani și nici resurse, pentru că miza e mare, deoarece paralizia Parlamentului European, de exemplu, nu doar îi va diminua din capacitatea de a reacționa prompt la numeroasele provocări, dar nici nu va permite numirea la timp a Comisiei Europene.  În plus, în UE nu există un mecanism de rezistență reală în fața încercărilor de ingerințe în alegeri, iar Kremlinul conștientizează perfect acest lucru.

Realitățile alegerilor din Ucraina sunt foarte bine înțelese în Rusia, de aceea una dintre mize va fi mituirea alegătorilor. Acesta va fi un pas banal, dar de rezonanță, care va permite subminarea încrederii în alegeri și va lovi în puterea actuală, pentru că ea este responsabilă de situația din țară la general și de respectarea legilor în particular.

Particularitățile naționale ale populismului ucrainean și nivelul de gândire strategică a politicienilor, din păcate, nu exclude crearea de către Kremlin a unui „birou de bune servicii” pentru ei - organizaționale, informaționale, financiare - care vor fi oferite în schimbul promovării în spațiul mediatic a discursului rusesc. Putem vorbi deja astăzi că există doritori de această ofertă.

Menționez că Rusia va încerca să compromită exprimarea voinței politice a ucrainenilor pe 31 martie și 21 aprilie, la una sau la mai multe secții de votare. Ea mizează pe transmiterea informației că alegerile prezidențiale au fost compromise în interiorul statului, dar și în afară, bazându-se pe faptul că nu toți ucrainenii cunosc în detalii legea electorală, nemaivorbind de europenii de rând. Acest atac informațional masiv va confirma teza Kremlinului că Ucraina este un stat eșuat. Nu trebuie, desigur, să omitem atacurile cibernetice, dar specialiștii ucraineni și NATO lucrează asupra unui set de măsuri de protecție.

Trebuie să înțelegem că Rusia lucrează cu diverși politicieni, deoarece interesul ei este de a submina cât mai mult situația în spațiul post-sovietic și de a discredita democrația ca fenomen. Rusia însăși, cum bine știm, există în condițiile unei „democrații suverane”, elogiată iarăși de Surkov, iar Putin a câștigat cu un an în urmă al patrulea mandat prezidențial fără să fi avut concurenți reali.  

Ucraina (ca și R. Moldova) ar trebui nu numai să apere dreptul la alegeri democratice, ci să învețe cum să folosească experiența în contracararea presiunii rusești în propriile interese politice. Noi nu ne putem afla veșnic în situația unor cerșetori. Avem nevoie de o poziție proactivă, îndreptată spre creșterea autorității statului pe continent.

Pentru Rusia este important, din punct de vedere strategic, să destabilizeze situația în Ucraina și, rezistența Ucrainei față de Rusia poate fi un exemplu și pentru alte state - Moldova, Belarus, reprezentanții Europei Centrale și Țărilor Baltice.

Putin urmărește ca, prin suprimarea voinței spre rezistență a Ucrainei, să semnalizeze întregii lumi vechi că este inutil să te opui voinței lui, de aceea, a opune rezistență nu este doar interesul național ucrainean, dar și un element de normalizare a climatului politic european.

Evgheni Magda, Institutul de Politică Mondială