Alegerile generale din Republica Moldova de duminică sunt, cred eu, despre spargerea, ruperea barierelor și depășirea limitelor date de mentalitățile și etichetele consacrate. Și o spun pentru că mă gândesc la un asemenea exercițiu pentru foarte multe formațiuni politice implicate. Să explicăm de ce.

Limita intrării în Parlament și a pragului electoral

Pentru PL, în epoca Chirtoacă, e vorba despre a trimite măcar un deputat uninominal în Parlament. E o barieră care astăzi pare tot mai greu de atins, acum când pragul pare mult prea sus după cum o arată toate sondajele de opinie pentru fostul partid parlamentar pro-românesc și unionist. Care a pierdut membri, organizații și potențial, prin încăpățânarea de a nu transmite ștafeta către fostul primar al Chișinăului când era încă în funcție și avea tracțiune. Dar pariul e important și face distincția față de situația PPEM al lui Iurie Leancă, dat afară din PPE și care nu candidează în alegerile actuale, iar unica ieșire pentru președintele său – altădată speranță nevalorificată – e să intre pe lista eligibilă la europarlamentarele din România, alături de Victor Ponta.

Tot o rupere de bariere și limite e și cea destinată partidelor care candidează sperând să atingă pragul. Pentru Ilan Shor, partidul primarului penal de Cahul are drept limită intrarea în Parlament prin atingerea pragului, pentru că la nivelul circumscripțiilor, probabil va fi prezent în viitorul Parlament. E și cazul Partidului Comuniștilor, al lui Vladimir Voronin, care verifică dacă mai are bazin electoral fostul președinte de numele căruia se leagă evenimentul (și morții) din 7 aprilie 2009 și expulzarea ambasadorului României de la Chișinău, introducerea unilaterală a vizelor pentru români și pierderea vârfului electoral de atunci. Deși, sincer, cred că pentru fostul președinte de la Chișinău, e vorba mai degrabă de un pariu decât de o rupere de bariere, ca să nu spun de un joc la cacealma.

Bătălia pentru locul doi în Parlament

În ordine crescătoare, alegerile generale sunt un pariu și pentru PDM. Partidul lui Vladimir Plahotniuc, Oligarhul care a Capturat Statul, trebuie să demonstreze că a trecut peste etichetele atribuite de către opoziție. În cazul PDM, miza și bariera la care aspiră este aceea de a avea o prestație mai bună și mai multe fotolii în Parlament decât ACUM. Nu cred că există visuri privind o viitoare majoritate pe care ar putea-o realiza direct, lucrul cu independenții și cei din circumscripții uninominale e la fel de complicat, dar bariera pe care ar trebui să o rupă actuala majoritate este aceea de a fi prima formațiune declarat pro-europeană ca număr de parlamentari. Și în acest caz, ar putea fi vorba despre un pariu.

Și pentru alianța ACUM este tot un joc de rupere a barierelor și limitelor. Fiind la prima confruntare electorală în alegerile generale, contează depășirea limitelor pe care le are în materie de capacități administrative, financiare, de infrastructură de partid, coeziune între cele două componente ale Alianței, coeziune cu reprezentanții societății civile promovați, limitări în bătălia pentru imagine și capacitate politică, dar și depășirea mentalităților osificate ale conaționalilor și câștigarea cu un proiect cu elemente pozitive, pro-europene, mai degrabă decât cu mesaje strict negative sau profund defensive.

Bătălia și limitele date de perspectiva de a forma majoritatea

În fine, și PSRM își are barierele proprii. Mai întâi, trebuie să depășească limitele date de postura și încrederea în Președintele Dodon. Limitările date de acțiunile acestuia, care nu tractează, ci frânează partidul. Dar pariul cel mai mare este cel al obținerii majorității în Parlament. Cred că e un pariu enorm, și că atingerea majorității parlamentare e o utopie pentru PSRM.

În fapt, marea miză a alegerilor intervine după anunțarea rezultatelor. Și aceasta vizează capacitatea de coagulare a unei majorități. Președintele Igor Dodon va da, cu certitudine, mandatul unui candidat socialist de prim ministru, în primă instanță, candidat care va avea șansa coagulării majorității. Rolul esențial va reveni parlamentarilor aleși în circumscripții, o invenție care va altera calculele banale de pe hârtie. Din contra, rezultatul negocierilor la masa verde e cel mai important, prima miză a pro-europenilor fiind aceea ca PSRM să nu poată forma guvernul.

Dacă acesta e cazul, sau dacă nu poate fi întrunită o majoritate, se intră în prelungiri, iar mandatul va fi oferit candidatului de premier al celui de-al doilea partid ca relevanță și număr de parlamentari, sau care va reuși să coaguleze, eventual, o majoritate. Cred că aici e miza majoră, a dobândirii celei de a doua poziții ca număr de mandate. Acea formațiune are a doua șansă a constituirii guvernului. Cea care are suficientă atractivitate și capacitate de negociere, flexibilitate și știință a politicii care să poate aduna o majoritate. Și aici se verifică și celelalte elemente ale capacității politice a partidelor și liderilor lor, capacitatea de compromis.

Dacă nici o variantă, nici o opțiune, nu duce la o majoritate, ne ducem spre un nou tur electoral. O nouă rundă electorală, care va testa mai degrabă resursele și anduranța decât capacitatea politică și electorală, și va antrena în plus costurile lipsei de flexibilitate și a compromisului posibil și acceptabil. Dar până acolo, multe schimbări pot interveni chiar în sânul unității forțelor politice în cauză. Sau a noilor actori care ar intra în competiție la o nouă rundă de alegeri.

Miza pentru România a alegerilor din Republica Moldova

Și pentru România e un prag de depășit în cauză. E vorba despre crearea unei majorități pro-europene în Parlamentul de la Chișinău, care să permită continuarea programelor și angajării în reforme, dar și a angajării României la Chișinău. Pentru cetățeni, societatea civilă și dimensiunea culturală, va exista întotdeauna sprijin. Pentru interconectări și furnizarea de energie alternativă, sprijinirea pe dimensiunea de securitate energetică, va exista întotdeauna deschidere.

Dar în ceea ce privește relațiile politice, eventuala reorientare strategică spre Rusia închide posibilitatea Bucureștiului de a sprijini Republica Moldova! Un guvern socialist pro-rus e inacceptabil, iar relațiile vor arăta cum arată astăzi relațiile cu Președintele Igor Dodon, după declarațiile sale anti-românești și pro-ruse de la începutul mandatului: Președintele actual al Republicii Moldova nu va călca niciodată la București, nimeni nu se va întâlni cu el la un nivel mai sus decât cel al Ambasadorului acreditat la Chișinău.