Ursul adulmecă prada pe meleagul Mioriței. Pentru prima oară după mai mulți ani, vânatul îi este la îndemână și el savurează deja gustul ospățului mult râvnit.

Gheață și foc

Actuala campanie electorală din Republica Moldova îmi amintește de serialul „Urzeala tronurilor” după romanul „Cântec de gheață și foc” a scriitorului american George R. R. Martin. Sângele plin de întuneric, orbire și înverșunare stropește din belșug continentul Westeros. 

Neamurile luptă între ele pentru putere și supremație. Războaiele dintre regate nu se mai sfârșesc. Oamenii nu-și dau seama însă că în timp ce ei se bat ca chiorii, îi paște o primejdie de  moarte. 

Undeva, în nordul îndepărtat, în ținuturile de gheață se pregătesc să-i atace umblătorii albi, niște morți reanimați și aproape invincibili. Aceste personaje mitologice, spaima celor vii, sunt neglijate însă, deoarece nimeni nu crede că ele ar exista în realitate. 

Spectrul revanșei

Cam asta e situația astăzi în Republica Moldova. În timp ce pro-europenii, unioniștii, toată suflarea românească și democratică de la est de Prut se sufocă în lupte intestine, cotonogindu-se cu o încrâncenare demnă de o cauză mai bună, pe toți îi amenință moartea politică iminentă în cazul în care nu se trezesc. Și cum ochii le sunt plini de ură reciprocă, nu observă că deasupra lor planează deja spectrul revanșei ruse. 

Kremlinul întotdeauna, într-o măsură sau alta, a căutat să influențeze alegerile din Republica Moldova. Atâta doar că până mai ieri a făcut acest lucru discret, prin metodele războiului invizibil. 

Iată că pentru prima oară după mai mulți ani Rusia se amestecă în procesul electoral ostentativ. Deunăzi, bunăoară, MID-ul l-a atacat virulent pe ambasadorul SUA la Chișinău, Derek Hogan, arătându-se deranjat de preocuparea acestuia pentru asigurarea la 24 februarie a unui scrutin în conformitate cu standardele occidentale. 

Capac la toate însă pune povestea cu cei doi ostatici moldoveni din Afganistan. Deși aceștia fuseseră eliberați din captivitatea Talibanului acum câtva timp, conaționalii noștri nu au fost lăsați să vină acasă. Ei au fost practic făcuți ostatici din nou. Numai că de data aceasta de ruși care doresc să-i facă un plezir electoral lui Igor Dodon. 

A recunoscut acest lucru chiar președintele Republicii Moldova care a mărturisit că ostaticii vor putea să vină la Chișinău de la Moscova numai împreună cu el. De aceea, aceștia vor trebui să aștepte până șeful statului își va încheia vizita sa la Munchen, ca să plece apoi la Moscova și să-i aducă acasă. 

Așadar, concetățenii noștri, Lionel Buruiană și Mihai Crihan, au nimerit din lac-n puț. Au scăpat de dracul în Afganistan și au dat de tată-său în Rusia. Li s-a prelungit captivitatea numai ca Dodon să  poată coborî din avion cu surle și trâmbițe în calitate de eliberator al ostaticilor moldoveni. 

În treacăt fie spus, antrenarea unui pretins ONG rus în acest revoltător târg cu oameni vii dovedește o dată în plus că Moscova poartă un război hibrid împotriva noastră. În Crimeea reprezentanții statului rus se deghizau în omuleți ruși, în prezent ei se pretind niște onegiști cvasianonimi. Forma e alta, stilul rămâne același. 

Zarurile norocoase ale rușilor

Kremlinul iese la rampă și își umflă mușchii în cursa pentru alegerile parlamentare de la noi, întrucât anticipează succesul electoral la Chișinău și se dă de ceasul morții să-și fructifice șansa. Demult zarurile nu au căzut atât de norocos pentru ruși în Republica Moldova. 

Operațiunea „Miliardul furat”  a serviciilor secrete ruse a demolat încrederea populației în partidele pro-occidentale. S-a reușit învrăjbirea adepților integrării în UE, tabăra lor fiind la ora actuală mai dezbinată ca oricând. 

Colac peste pupăză, emigrația masivă dă apă la moară Moscovei. În țările vest-europene pleacă cu pașapoarte românești crema societății, oamenii de acțiune și cu viziuni democratice. 

S-o spunem pe șleau, în aceste condiții, s-au împuținat rândurile electoratului conștient care nu se lasă manipulat și spălat pe creier. Procentajul alegătorilor pro-european nu crește. Înfrângerea Maiei Sandu în alegerile prezidențiale din 2016 a fost un semnal de alarmă pe care nimeni nu l-a luat în seamă, din păcate. 

Spectrul enclavizării

Ca să nu mai spun că în ultimii ani Moscova a izbutit să estompeze simțul geopolitic al partidelor pro-vestice din Republica Moldova. Pro-europenii nu mai sezisează suflarea crivățului siberian. 

Nu e de mirare că în această campanie electorală lipsește un convingător și un argumentat mesaj antisocialist și deci anti-Putin, fapt care favorizează PSRM-ul, întrucât foarte mulți alegători nu realizează un pericol evident: victoria filorușilor înseamnă închiderea hotarului apusean prin anularea vizelor în UE și închiderea hotarului răsăritean de către Ucraina. Republica Moldova riscă să se transforme peste noapte într-o enclavă rusească izolată și detestată de toată lumea bună.

De la Bruxelles se trage un semnal de alarmă în aceste zile. Însă am impresia că este prea târziu. 

Presa relatează că euro-deputatul PSD Andi Cristea, Președintele Delegației Parlamentului European pentru Republica Moldova, a adresat miercuri, 13 februarie, o interpelare Înaltului Reprezentant pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate al UE, Federica Mogherini, privind alegerile parlamentare din Republica Moldova. El atrage atenția asupra unei imixtiuni periculoase a Federației Ruse în procesul electoral de la Chișinău și cere să se ia măsuri pentru a contracara lucrătura Moscovei.

N-aș vrea să descurajez pe nimeni. Dar adevărul trebuie spus verde în față. Situația este nasoală. 

S-ar putea, ce-i drept, ca pro-europenii, printr-o mobilizare exemplară, să recupereze în ceasul al unsprezecelea pozițiile pierdute. Va fi greu însă. Riscul capotării lor comune în fața stângii pro-ruse astăzi este mai mare ca oricând. 

Chiar și un scor electoral pozitiv pare să nu fie suficient. Neînțelegerile dintre liderii de partide pro-europene nu-i exclus să anuleze o victorie muncită a electoratului de dreapta.