Titlul de mai sus nu conține un îndemn ecologic de a salva specia de bizon erbivor care păștea cândva în liziera pădurilor din Ardeal, Moldova și Țara Românească. Acest animal maiestuos dar nefericit a dispărut demult, prin secolul al XVIII-lea. Cei câțiva zimbri aduși în ultimul timp pentru reaclimatizare sunt bine-mersi în rezervațiile silvice din România și Republica Moldova.

Dispariția unui simbol

Își dă obștescul sfârșit Fotbal Club Zimbru. Despre el este vorba. Moare cea mai veche echipă de fotbal  din Basarabia. 

Presa scrie că patronul clubului, Nicolae Ciornîi, ar fi anunțat că FC Zimbru a dat faliment, iar jucătorii  pot pleca în lumea largă fără vreo compensaţie. Aparent, nu e un capăt de țară. Nu se întâmplă parcă nimic deosebit. Ca în orice afacere, falimentele se produc și în sport. 

Zimbru nu este, firește, prima echipă de fotbal din Republica Moldova care riscă să capoteze în urma unor dificultăți financiare. În ultimii ani au dat chix o sumedenie de cluburi. Starea precară a economiei naționale nu avea cum să nu afecteze și fotbalul. 

Însă  FC Zimbru este un caz special. Insolvabilitatea acestuia are o încărcătură simbolică. Dispariția vechiului club din capitală riscă să aibă un impact nu doar asupra arenelor sportive, ci și asupra scenei politice. 

Fondat în 1947 și renăscut odată cu prăbușirea URSS,  FC Zimbru se identifică într-un fel cu Republica  Moldova ca stat independent. De aceea, ruinarea lui prevestește ceva rău. 

Odată cu FC Zimbru intră în comă fotbalul autohton, chiar dacă, din inerție, campionatul se va relua la primăvară. Și vă explic de ce. 

Ultimul mohican

FC Zimbru este, dacă vreți, ultimul mohican al sportului basarabean. Deși a fost creat în 1947, sub ocupație sovietică, acest club a fost de fapt succesorul renumitei echipe „Mihai Viteazul”         (Chișinău) care a participat la campionatul României din perioada interbelică.  

După cel de-al Doilea Război Mondial, a avut puterea să supraviețuiască. A făcut parte chiar din elita fotbalului în URSS. A fost multiplă campioană națională după proclamarea independenței. 

Într-un fel, FC Zimbru trasa o linie roșie în fotbalul nostru. Iată că aceasta a fost trecută. Dispariția  celui mai vechi și mai iubit club din Chișinău anunță falimentul fotbalului din Republica Moldova. Nici mai mult, nici mai puțin. 

Haideți să fim serioși. Nu poți să ai un campionat național disputat doar de satele Suruceni, Sărata Galbenă și Lozova care fac figurație pe lângă Șheriff Tiraspol. Fotbalul urban de clasă a dispărut în dreapta Nistrului. Acum câtva timp au falimentat alte două echipe emblematice ale sportului basarabean  – Dacia Chișinău și Olimpia Bălți. 

Ca să nu mi spun că între Prut și Nistru nu există terenuri și școli de fotbal pentru copii. Nu avem niciun stadion care ar corespunde standardelor internaționale. Arenele de fotbal în mod normal trebuie să aibă încălzire subterană, prelate pentru gazon, parcări, vestiare de 5 stele, copertine deasupra tribunelor ș.a.m.d. 

În aceste condiții, Federația de Fotbal a Moldovei s-a văzut silită să facă un pas înapoi, să revină la uzanțele sovietice și să impună desfășurarea campionatului național conform modelului nordic primăvară-toamnă. Asta în condițiile în care în toată Europa, până și în Rusia geroasă, se aplică sistemul toamnă-primăvară. Excepție fac doar Islanda și țările scandinave. 

Un fenomen popular

Înapoierea economică este o explicație, nu însă și o scuză pentru această stare deplorabilă. Chiar și Albania a găsit resurse pentru redresarea fotbalului său. 

De vină este lipsa de viziune a factorilor politici de la Chișinău care de două decenii și ceva desconsideră acest aspect al vieții sociale. E o greșeală impardonabilă. 

Cluburile profesioniste sunt finanțate, bineînțeles, de business, nu de stat. Însă politicile sportive, infrastructura competițiilor, instruirea noii generații de fotbaliști trebuie să fie o preocupare a administrațiilor centrale și locale. 

Fotbalul nu-i un joc de dame. Nu-i tenis de masă. E un joc al maselor. E o pasiune a mulțimilor. Are zeci de mii de suporteri și deci are o dimensiune politică ca orice fenomen popular. 

Când dispar mai toate echipele reprezentative dintr-un stat, asta-i un semn că ceva nu-i regulă cu acest stat. Când falimentează o echipă precum Zimbru, are de suferit coloana vertebrală a societății. 

Ajutați „zimbrii” să scape de primejdia ce-i paște! Autoritățile trebuie să caute soluții pentru a salva ce se mai poate salva din fotbalul de performanță din Republica Moldova. 

Din acest punct de vedere, un exemplu demn de urmat este România, unde oficialitățile, de la un timp încoace, caută să sprijine brandurile sportive care promovează imaginea țării în lume. Primăria Sectorului 1 al Bucureștiului, bunăoară, pune umărul la relansarea celebrului club Rapid București. S-au luat măsuri pentru refacerea unor echipe de tradiție precum Universitatea Cluj sau Petrolul Ploiești. 

Fuziune după modelul german

Propunerea mea, de altfel, este să nu alergăm după cai verzi pe pereți și să tăiem nodul gordian. Ar fi firesc să integrăm eșalonul întâi al fotbalului de la est de Prut în Liga 1 a României. 

Asta cu atât mai mult cu cât în Divizia Națională din Republica Moldova au rămas la ora actuală doar opt echipe. Fără Zimbru, dacă nu se reușește salvarea clubului, vor fi doar șapte. Patru dintre ele, după modelul german, când Oberliga din RDG fusese asimilată de Bundesliga, ar putea juca în Liga 1 românească. 

Îmi dau seama că ideea va fi respinsă de puterile decizionale atât din fotbal, cât și din stat. Și nu atât din considerente politice și ideologice, cât din rațiuni birocratice și pecuniare. Această împotrivire însă nu-i decât o tragere de timp. Până la urmă, legea naturală va triumfa și în sport, și în politică.