Prezența trupelor ruse și americane/NATO pe linia de contact ce merge de la Marele Nord – Norvegia – Suedia - Finlanda - Marea Baltică – Țările Baltice – Polonia – Ucraina – Marea Neagră – Turcia – Siria – Estul Mediteranei, separând spațiul occidental NATO-UE de pretinsa „Lume Rusă”, a făcut ca să ajungă, față în față, să se privească ochi în ochi, militari ai celor două puteri, Rusia și SUA, pentru prima oară de la criza rachetelor din Cuba.

Până acum știam că au existat numeroase tatonări și provocări ruse, manevre nepotrivite și periculoase, neprofesioniste, atunci când avioanele de vânătoare au trecut prea aproape de avioanele americane/ale Alianței sau de vasele acesteia, venind parcă de nicăieri, folosind tehnici de război electronic de tip GPS jaming și GPS spoofing, adică păcălind radarele. Acest lucru inclusiv în Marea Neagră. Dar niciodată nu am avut confirmarea formală a unor confruntări directe ruso-americane, cu atât mai puțin a câtorva zeci, așa cum apare în ultima declarație a trimisului american în Siria, James Jeffrey.

Rusia și SUA în război în Siria: lupte, victime și morți

În Siria am avut date despre confruntări directe între trupe ruse și americane, dar de fiecare dată Rusia fie nu recunoștea paternitatea trupelor sale de pe teren, fie dădea vina pe voluntari și mercenari din companiile militare private ale GRU, tip Wagner, sau pe numeroasele categorii de trupe paramilitare ce luptau în Siria, refuzând să-și asume responsabilități sau recunoașterea morților și operațiunilor anti-americane de pe teren. Rezultatul a fost înregistrarea a sute de victime, militari care au murit și au revenit în patrie în coșciuge, în timp ce colegii lor și familiile știau că au fost omorâți de către americani.

E adevărat că datele primite se referă la soldații ruși, în partea americană neexistând asumarea victimelor făcută publică, din contra, existând declarații explicite, în cazul unor incidente punctuale, că nu au fost victime de partea americană. Dar, cel mai probabil, victimele din operațiunile acoperite, ilegale, sunt greu de prezis și e foarte posibil ca în Siria, cel puțin, să fi murit și militari americani în confruntările cu trupele ruse aflate pe teren sub diferite forme.

Iată că această confruntare doar presupusă sau despre care existau date media neconfirmate pe deplin a fost recunoscută public, într-o serie de interviuri/declarații ca răspuns la întrebări precise, de către ambasadorul James Jeffrey, US Special Representative for Syria Engagement, adică trimisul special pentru Siria, implicat și cunoscător al operațiunilor ilegale/acoperite ale SUA în Siria. Acesta a declarat că trupele ruse și americane s-au ciocnit în Siria de câteva zeci de ori, uneori evitând confrutările și morții, de cele mai multe ori existând schimburi de focuri, morți și răniți.

Prima recunoaștere oficială: RIA Novosti și Stars and Stripes

În interviul acordat agenției ruse de presă RIA Novosti, reluat sâmbătă, 2 februarie, în revista de știri militare a Armatei americane Stars and Stripes - care a avut și întrebări menite să clarifice numărul victimelor și detaliile atacului de la Deir al -Zour, atunci când trupe paramilitare ruse și siriene au luat cu asalt o rafinărie în zona de securitate a unei unități americane - James Jeffrey a vorbit despre intervenția legală a SUA în apărarea trupelor americane și a aliaților din SDF – Forțele Democratice siriene, majoritar kurde, din Nord-Estul Siriei. Atunci au fost uciși 200 luptători loialiști sirieni, și circa 300 de ruși, după alte cifre până la 500 soldați ruși care lansaseră atacul.

"Forțele americane sunt prezente în Siria legal, susțin forțele care luptă împotriva Daesh (ISIS, autointitulat Stat Islamic-n.n.) și când este necesar – și s-a întâmplat de câteva zeci de ori într-un loc sau altul în Siria – își exercită dreptul la autoapărare atunci când se simt amenințate", a anunțat Trimisul Special american în regiune. El a subliniat că niciunul din cei 40 de americani din avanpostul vizat de atac nu a fost omorât sau rănit.

Din păcate, datele sunt extrem de puține în acest sens. Chiar și James Jeffrey a subliniat că aceasta "e tot ceea ce putem spune pe acest subiect", el refuzând să comenteze sau să confirme chiar și datele publice în acest moment despre incident, nu numai numărul de morți și răniți, despre apărarea asigurată cu elicopterele de asalt și categoriile de arme de foc utilizate masiv în acest episod. Totuși trimisul american a repetat că nu e nici pe departe singurul incident care s-a soldat cu confruntări armate, morți și răniți între trupele americane și ruse în Siria. Pentagonul nu a comentat subiectul deloc.

Alunecarea spre conflict: de la acorduri de pace, la încetarea focului și evitarea escaladării în conflict pe scară largă

Din aceeași sursă - prima oficială la acest nivel care confirmă schimburile de focuri, morții și răniții între trupele ruse și americane - am aflat că există numeroase angajări și confruntări între trupele celor două state, fără ca fiecare asemenea atac să se soldeze cu schimburi de focuri. Astfel, în Siria a fost montat un sistem de linie roșie la nivel militar între cele doua categorii de trupe, ruse și americane, pentru a încerca evitarea ca un asemenea incident local să fie declanșatorul unui angajament total, un război pe scară largă între cele două puteri.

De aceea, părțile cunosc regulile de angajare și momentul unui atac real și complet al celeilalte părți și comunică pentru a evita escaladarea și creșterea ariei unde cele două părți se confruntă, în Siria sau în orice alt loc de pe toată linia de contact prezentată mai sus. De fiecare dată, efortul este de a evita escaladarea confruntării, de a limita lucrurile la nervozitatea sau acțiunea conjuncturală dintr-un loc sau altul, și nu de a le transforma într-un semnal de confruntare pe scară largă, care ar antrena declanșarea unui adevărat război. Probabil că și anunțata formulă de retragere a trueplor din Siria de către Președintele American Donald Trump vine din preocuparea pentru a evita o confruntare directă, pe scară largă, ruso-americană în Siria.

Important este că această recunoaștere arată nivelul la care a ajuns confruntarea pe această linie de contact Occident-Rusia. Nu mai e vorba doar despre sancțiuni și provocări, ci de confruntare armată directă, cu morți și răniți de ambele părți. Mai mult, cu această ocazie vedem cum conflictele nu se mai soluționează cu acorduri de pace (ultimele datează de la Dayton, privind Bosnia Herzegovina, și singura veste bună e acordul din Columbia cu FARC, care a închis un război lung). Nu mai e vorbă că nici măcar încetarea focului nu mai e respectată (măcar nu existau victime, dacă nu reușea comunitatea internațională să aducă pacea), iar conflictele erau împinse spre formulele înghețate, în varianta spațiului post-sovietic, sau conflicte nesoluționate, fără victime, ca-n alte zone ale globului, de la Rusia-Japonia, la războiul între cele două Corei, în categoria războaielor lungi, la cele mai recente, ca-n Kosovo, fără acord de pace.

Mai nou, comunitatea internațională a realizat că nu poate face pace. Mai mult, că nu poate nici măcar evita victimele într-un conflict fără acord de pace, că nici acordurile de încetare a focului nu mai funcționează, așa că s-a trecut la formule mai laxe de soluționare, care combină zone de dezescaladare, cunoașterea/schimbul de reguli de angajare și comunicarea directă pentru evitarea izbucnirii unui conflict pe scară largă. Astfel, acceptăm cu toții că pe o anumită linie de conflict se trage, că există tot timpul victime, acordurile de pace nu se pot implementa, dar părțile încearcă evitarea căderii în război pe scară largă, deschis, total.

Retragerea trupelor americane din Siria – o promisiune de viitor

În Siria, SUA au 2.000 de soldați în zona de Nord-Est, zona kurdă, acolo unde antrenează și înarmează trupele ce luptă împotriva Daesh-ISIL, participând la aceste lupte. Apoi există trupe într-o bază militară în sud, la punctul triplu dintre Siria-Irak și Iordania, a cărei responsabilitate este a aceea de a asigura aliatul iordanian, dar, în paralel, de a proteja o tabără de refugiați sirieni, majoritar sunniți, de opoziție. În afara acestor categorii de trupe, există baze militare cu echipament, armament și capabilități aeriene importante, așa cum pe teren sunt derulate numeroase misiuni ilegale, acoperite.

Abordarea americană actuală vizează o retragere a trupelor sale, dar care e condiționată de încheierea confurntărilor cu Daesh sau asumarea continuării acțiunii de către alte categorii de trupe – Turcia, Iran, Rusia, dar și de protecția trupelor Forțelor Democratice Siriene (majoritar kurde) din Nord-Estul Siriei. SUA au criticat livrarea de baterii S300 rusești în Siria, responsabile de doborârea avionului de spionaj rus cu 15 oameni la bord de către antiaeriana siriană, când vâna avioane de luptă israeliene.

A doua preocupare americană este apărarea securității statului Israel și prezervarea dreptului acestuia de intervenție împotriva trupelor iraniene prezente pe teren, a depozitelor de arme și a transferurilor acestor arme spre milițiile locale șiite, cu precădere Hezbollah. De altfel, una din condițiile puse Rusiei pentru preluarea responsabilităților în Siria a fost exact eliminarea milițiilor șiite pro-iraniene și a trupelor Al Quds ale Gardienilor Revoluției Iraniene. Condiție formulată și la Helsinki, la întânirea Trump-Putin, dar la care Rusia nu poate livra, pentru moment, decât intrând în confruntare directă cu trupele iraniene de pe teren și înlocuindu-le cu militari ruși, pentru confruntările directe cu opoziția.

SUA au declanșat și un proces de sancțiuni majore împotriva Rusiei pentru livrările de prduse petroliere către Siria. De altfel, aceste transferuri cu încălcarea sancțiunilor la adresa Siriei au fost expuse de ciocnirea în strâmtoarea Kerci, dintre Marea de Azov și Marea Neagră, a două vase cu combustibil destinat Siriei care au ars mai bine de o săptămână, ciocnirea ducând și la moartea unui număr neprecizat de marinari aflați la bord.